Ştefan Cazimir

Citate de Ştefan Cazimir, de la Wikicitat

Ştefan Cazimir este un critic literar, istoric literar român de origine evreiască.

• Ca o trăsătură comună primelor două comedii caragialeşti se poate reţine faptul că ele întreprindeau studiul vanităţii în cadrele fixate acesteia de mediocritatea situaţiei sociale. Prin abordarea unei zone mai înalte, aceea a elitei politice provinciale, Scrisoarea pierdută marchează o schimbare şi îmbogăţire a perspectivei, prilej de a descoperi aspecte şi semnificaţii noi. Dacă la personajele comediilor anterioare posibilitatea şi dorinţa de a-şi depăşi mediul erau limitate sau inexistente, condiţia eroilor Scrisorii pierdute se distinge, dimpotrivă, printr-un acces mai liber la treptele superioare ale ierarhiei social-politice şi legat de aceasta printr-o puternică dezvoltare a instinctelor de parvenire. În Noapte furtunoasă, vanitatea ne apăruse mai ales ca automulţumire. În Conul Leonida, ca autoînşelare. În Scrisoare pierdută, ea devine cel mai adesea sinonim cum ambiţia. Această pornire, pe care Noapte furtunoasă o prezentase numai în infrastructura unor personaje, ocupă acum primul plan al atenţiei, deoarece noul cadru a făcut din ea corolarul mai tuturor vanităţilor individuale şi mobilul de bază ak întregii acţiuni. Pentru desfăşurarea ei, momentul ales de Caragiale a fost îm chip necesar unul de maximă încordare a ambiţiilor, care se măsoară şi se definesc reciproc, stabilind o dată cu aceasta cele mai însemnate repere de caracter.

• Prima impresie pe care o comunică lectura schiţelor lui Caragiale este aceea a unui univers de infinită varietate, guvernat însă de o lege unică. Pentru că fiecare bucată în parte are farmecul unei miniaturi finisate desăvârşit, iar toate împreună capătă valoarea ansamblului pitoresc şi coerent, în care detaliile nu se dizolvă, ci se încarcă de noi sensuri, prin efectul relevator al perspectivelor conjugate. Diversitatea peisajului uman îngăduie şi chiar impune scurtarea lui din mai multe unghiuri, pentru a determina principalele incidenţe de lunii care concură la definirea imaginilor alcătuitoare. Ceea ce trebuie subliniat de la început este că însuşirea unităţii nu reprezintă un simplu rezultat al contemplării ulterioare, ci decurge anume din proiectele scriitorului, urmărite de el cu deplină consecvenţă”.