André Gide

Citate de André Gide, de la Wikicitat

André Gide - scriitor francez

• Eu, când scriu o carte, scriu numai jumătate din ea, cea de-a doua o scriu cititorii.
• Un bun profesor are această grijă statornică: îi învaţă pe discipoli să se lipsească de el.
• Minciunile cele mai detestabile sunt cele care se apropie cel mai mult de adevăr.
• Dragostea de adevăr nu e totuna cu nevoia de certitudine şi destul de imprudent să le confuzi.
• Înţeleptul e cel care se miră de orice.
• Trebuie să-ţi urmezi înclinarea, dar să faci asta urcând.
• Crede în cei care caută adevărul. Îndoieşte-te de cei care l-au găsit.
• Prejudecăţile sunt cârjele inteligenţei.
• Arta este o colaborare între Dumnezeu şi artist, şi cu cât face artistul mai puţin, cu atât mai bine.
• Opera de artă este exagerarea unei idei.
• Opera de artă:... singurul lucru din lume pe care îl admit să nu fie natural.
• Imparţialitatea absolută a artistului, obiectivitatea desăvârşită a operei sale îmi apare ca fiind ceva din ce în ce mai himeric.
• Artistul în mod necesar ia poziţie; şi cel mai bine e să-şi dea seama limpede de asta. Scrie pentru a dovedi ceva, orice ar fi.
• Trăim pentru a manifesta. regulile morale şi cele estetice sunt aceleaşi. Orice operă care nu manifestă este inutilă prin însuşi acest scop. Orice om care nu manifestă e inutil şi rău.
• Să preţuieşti exact atât cât pari; să nu cauţi a părea mai mult decât preţuieşti. Sunt oameni care caută să arate altfel decât sunt şi ajung să nu mai ştie cine sunt cu adevărat.
• Mi-a plăcut întotdeauna mai mult bobocul plin de făgăduinţă decât floarea învoaltă, dorul mai mult decât împlinirea lui, progresul mai mult decât realizările, adolescenţa mai mult decât maturitatea.
• Să iubeşti adevărul înseamnă să nu accepţi ca el să te întunece.
• Cel mai bun mijloc de a învăţa să te cunoşti e să încerci a-i înţelege pe ceilalţi.
• Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere ţărmul.
• Legile şi moralele sunt, prin definiţie, educative şi tocmai prin acest caracter, provizorii. Orice educaţie bine gândită tinde să se poată lipsi de ele.
• Cred că fiecare generaţie nouă vine încărcată cu un mesaj pe care trebuie să-l nască; rolul nostru este să ajutăm această naştere. Cred că ceea ce se numeşte naştere nu e, adesea, decât oboseală nemărturisită, resemnare, amărăciune.
• Să nu te strădui pentru a dobândi plăcerea, ci să-ţi afli plăcerea în străduinţa însăşi.
• Trebuie să ai totuşi ceva inteligenţă, ca să te doară că nu ai destulă.
• E de necrezut câte dobitocii poate spune într-o singură zi o persoană inteligentă.
• Ca să judeci drept un lucru, trebuie să te îndepărtezi oarecum, după ce l-ai iubit. Nevoia aceasta e adevărată cu privire la ţări, la fiinţe şi la tine însuţi.
• Îmi simt mai des limitele. Şi e firesc să fie aşa, pentru că nu rămân niciodată, sau aproape niciodată, în mijlocul coliviei; fiinţa mea năvăleşte înspre gratii.
• Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ţi le suflă nebunia şi le scrie raţiunea.
• Nu scrii şi nu gândeşti bine decât ceea ce n-ai nici un interes personal să gândeşti sau să scrii.
• Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoaşte mai târziu şi în ceea ce am fost vom recunoaşte cine suntem.
• Numai sufletele foarte banale ajung cu usurinţă la expresia sinceră a personalităţii lor.
• Mai totdeauna îţi dezvălui limitele tocmai din vanitate... încercînd să le depăşeşti.