André Gide

Citate de André Gide, de la Wikicitat
Salt la: navigare, căutare

André Gide - scriitor francez

  • Eu, când scriu o carte, scriu numai jumătate din ea, cea de-a doua o scriu cititorii.
  • Un bun profesor are această grijă statornică: îi învață pe discipoli să se lipsească de el.
  • Minciunile cele mai detestabile sunt cele care se apropie cel mai mult de adevăr.
  • Dragostea de adevăr nu e totuna cu nevoia de certitudine și destul de imprudent să le confuzi.
  • Înțeleptul e cel care se miră de orice.
  • Trebuie să-ți urmezi înclinarea, dar să faci asta urcând.
  • Crede în cei care caută adevărul. Îndoiește-te de cei care l-au găsit.
  • Prejudecățile sunt cârjele inteligenței.
  • Arta este o colaborare între Dumnezeu și artist, și cu cât face artistul mai puțin, cu atât mai bine.
  • Opera de artă este exagerarea unei idei.
  • Opera de artă:... singurul lucru din lume pe care îl admit să nu fie natural.
  • Imparțialitatea absolută a artistului, obiectivitatea desăvârșită a operei sale îmi apare ca fiind ceva din ce în ce mai himeric.
  • Artistul în mod necesar ia poziție; și cel mai bine e să-și dea seama limpede de asta. Scrie pentru a dovedi ceva, orice ar fi.
  • Trăim pentru a manifesta. regulile morale și cele estetice sunt aceleași. Orice operă care nu manifestă este inutilă prin însuși acest scop. Orice om care nu manifestă e inutil și rău.
  • Să prețuiești exact atât cât pari; să nu cauți a părea mai mult decât prețuiești. Sunt oameni care caută să arate altfel decât sunt și ajung să nu mai știe cine sunt cu adevărat.
  • Mi-a plăcut întotdeauna mai mult bobocul plin de făgăduință decât floarea învoaltă, dorul mai mult decât împlinirea lui, progresul mai mult decât realizările, adolescența mai mult decât maturitatea.
  • Să iubești adevărul înseamnă să nu accepți ca el să te întunece.
  • Cel mai bun mijloc de a învăța să te cunoști e să încerci a-i înțelege pe ceilalți.
  • Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere țărmul.
  • Legile și moralele sunt, prin definiție, educative și tocmai prin acest caracter, provizorii. Orice educație bine gândită tinde să se poată lipsi de ele.
  • Cred că fiecare generație nouă vine încărcată cu un mesaj pe care trebuie să-l nască; rolul nostru este să ajutăm această naștere. Cred că ceea ce se numește naștere nu e, adesea, decât oboseală nemărturisită, resemnare, amărăciune.
  • Să nu te strădui pentru a dobândi plăcerea, ci să-ți afli plăcerea în străduința însăși.
  • Trebuie să ai totuși ceva inteligență, ca să te doară că nu ai destulă.
  • E de necrezut câte dobitocii poate spune într-o singură zi o persoană inteligentă.
  • Ca să judeci drept un lucru, trebuie să te îndepărtezi oarecum, după ce l-ai iubit. Nevoia aceasta e adevărată cu privire la țări, la ființe și la tine însuți.
  • Îmi simt mai des limitele. Și e firesc să fie așa, pentru că nu rămân niciodată, sau aproape niciodată, în mijlocul coliviei; ființa mea năvălește înspre gratii.
  • Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ți le suflă nebunia și le scrie rațiunea.
  • Nu scrii și nu gândești bine decât ceea ce n-ai nici un interes personal să gândești sau să scrii.
  • Prezentul pe care îl trăim azi va fi oglinda în care ne vom recunoaște mai târziu și în ceea ce am fost vom recunoaște cine suntem.
  • Numai sufletele foarte banale ajung cu usurință la expresia sinceră a personalității lor.
  • Mai totdeauna îți dezvălui limitele tocmai din vanitate... încercînd să le depășești.