Camil Petrescu

Citate de Camil Petrescu, de la Wikicitat

Camil Petrescu - romancier, dramaturg, doctor în filozofie şi poet; iniţiatorul romanului modern.

[modifică] Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

[modifică] Cartea întâi

• -O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei.

• Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urma.

• Trebuie să se ştie că şi iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte, unul asupra celuilalt.

• Uf... şi filozofia asta! Spunea uf, şi filozofia asta! cu un fel de ciudă, cum ar fi spus: uf, rochia asta! sau uf, pantoful ăsta! care o strânge.

• Nu, n-am fost nici o secundă gelos, deşi am suferit atâta din cauza iubirii.

• Pe drum, nevastă-mea n-a trăit decât prezenţa lui. Toate comentariile le-a facut numai pentru el sau cu el.

[modifică] Patul lui Procust

• -Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simţit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viaţă, lui şi celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsufleţite. Fără ortografie, fără compoziţii, fără stil şi chiar fără ortografie.

• De altfel, femeile cu mister adevărat nu sunt cele ce fac lampa mică, sau pun abajur de hârtie roză... Căci femeile frumoase sunt iubite şi după ce s-au dat, desfăcând picioarele ca nişte bacante, şi după ce au inşelat şi după ce au revenit.

• Şi oricum, femeile care înseamnă destinul unui om, cele adevărate, care sunt foarte puţine (căci restul sunt femele), îşi încep misterul după ce s-au răsturnat în patul bărbatului.