Cella Delavrancea

Citate de Cella Delavrancea, de la Wikicitat

Despre Barbu Ştefănescu Delavrancea:

„Sensibilitatea artistică înnăscută în temperamentul lui Barbu Delavrancea a împletit în acelaşi fir puterea epică şi vibraţia lirică. Toată opera lui este străbătută de acest izvor de creaţie. În preferinţele sale literare şi muzicale se afirmă acelaşi impuls. Adoră pe Dante despre care spune într-o scrisoare adresată doctorului Alceu Ureche în 1893: «Nici un poet n-a fost mai activ, mai energic, mai erou în imensa lui melancolie». Venera simfoniile lui Beethoven, în special simfonia a V-a şi a VII-a. Când studiam la pian, venea, asculta, îmi făcea observaţii întotdeauna juste şi-mi spunea adesea: «când vrei să-ţi faci sufletul, să cânţi sonate de Beethoven». Înzestrat şi cu darul picturii, era un cunoscător neîntrecut în această artă, iar când călătorea în Occident se ducea să viziteze muzee zilnic. Pentru Mona Lisa, celebrul portret al lui Leonardo da Vinci, avea o adevărată dragoste şi la Paris o vizita în fiecare zi, stând pe vorbă cu dânsa, cum ar fi stat cu o fiinţă vie. Acel surâs enigmatic al Giocondei i-a inspirat zguduitoarea dramă A doua conştiinţă, care n-a fost reprezentată niciodată, fiindcă eroina trebuia să semene cu Mona Lisa şi tipul acela feminin nu s-a putut găsi printre actriţe.

Caracterul părintelui meu era asemenea mării, în veşnica ei mişcare. Nervos, impresionabil, generos, fremătând veşnic în apărarea unei cauze pe care o socotea demnă de a i se sacrifica, nu-şi precupeţea niciodată avântul şi nu se preocupa de oboseala firească a unui organism care trăia într-o veşnică tensiune“.