Lao Zi
Citate de Lao Zi, de la Wikicitat
老子 Lǎozi - filozof chinez, întemeietorul taoismului.
[modifică] Tao Te Ching
Calea (Tao) care poate fi urmată
Nu este calea eternă
Numele care poate s-o exprime
Nu este veşnicul nume
Numit Wu (nevăzutul) reprezintă izvorul universului
Numit Yu (văzutul) reprezintă mama tuturor fiinţelor
De aceea prin Wu îi vom vedea esenţa
Prin Yu îi vom vedea suprafaţa
Cele două au aceeaşi obârşie
Însă nume diferite.
Aici jos, toată lumea ia frumosul drept frumos şi în asta îşi are obârşia urâtul,
Toată lumea ia binele drept bine şi aşa se naşte răul.
Tao este ca vidul, a cărui umplere nu se poate sfârşi niciodată,
Este asemănător abisului.
În el se află izvorul fecund al tuturor lucrurilor din univers.
Tao toceşte tot ce este ascuţit
Deznoadă orice nod
Reuneşte şi stinge orice lumină
El se identifică şi cu firele de praf pe care le ţine împreună
El este cel ce există etern şi profund
Fiul unuia pe care nu-l cunosc
El pare să fie anterior Suveranului Cerului.
Tao este veşnicia iar pământul este devenirea permanentă.
De ce Tao dăinuie şi pământul durează?
Pentru că nu există pentru ele însele...
Urmând exemplul lui Tao, înţeleptul se retrage
Şi din această cauză învinge.
Nu-şi apără viaţa; de aceea nu-şi pierde viaţa.
Pentru că înţeleptul acţionează dezinteresat,
Totul se împlineşte.
Cele cinci culori orbesc vederea omului.
Cele cinci tonuri asurzesc auzul omului.
Cele cinci gusturi corup gustul omului.
Întrecerea şi vânătoarea tulbură inima omului.
Goana după bogăţii vatămă sănătatea omului şi a semenilor săi.
De aceea înţeleptul... renunţă la aceasta şi îmbrăţişează pe Acela.
Abandonează căutarea şi vei fi eliberat de toate grijile.
Căci prin ce diferă „desigur” de „poate”?
Sau prin ce e diferit binele de rău?
Toate astea sunt iluzorii şi ne împiedică să avem spiritul liber.
Cel ce se înalţă în vârful picioarelor îşi pierde echilibrul.
Cel ce face paşi prea mari nu poate ajunge departe.
Cel ce se scoate singur în evidenţă îşi pierde reputaţia.
Cine se înalţă singur nu devine merituos.
Cel ce se impune îşi pierde influenţa.
Cel ce se sileşte nu mai creşte.
Cel ce urmează Tao ca maestru al oamenilor
Nu subjugă alte ţări cu ajutorul armelor...
Se ştie că pe acolo pe unde au trecut oştile
Cresc doar buruienile şi ciulinii.
Tao naşte Unul,
Unul naşte Doi,
Doi naşte Trei,
Trei a alcătuit toate fiinţele.
Orice fiinţă poartă pe spatele său obscuritatea şi strânge în braţele sale lumina.
Când omul cu spirit superior aude vorbindu-se de reîntoarcerea la Tao, el o pune în practică.
Când omul cu spirit mijlociu aude despre Tao, când îl păstrează, când îl nesocoteşte.
Când omul cu spirit inferior aude despre Tao, el râde cu lacrimi.
De n-ar fi luat în râs, n-ar fi adevăratul Tao.
Fără să treci pragul uşii,
Poţi să cunoşti întreg universul.
Fără să priveşti pe fereastră,
Poţi afla calea cerului.
Cu cât mergi mai departe,
Cu atât cunoşti mai puţin.
De aceea înţeleptul cunoaşte fără să călătorească,
Înţelege fără să privească,
Realizează fără să acţioneze.
Cel ce ştie nu vorbeşte,
Cel ce vorbeşte nu ştie.
Acţionează ca şi cum nu ai acţiona,
Fii ocupat ca şi cum nu ai fi,
Gustă ca şi cum n-ai gusta.
Consideră la fel marele şi micul,
Răspunde la fel când eşti dispreţuit sau stimat
Şi vei urma Calea (Tao).
A cunoaşte înseamnă a nu cunoaşte
Aceasta e perfecţiunea.
A nu cunoaşte şi a crede că ştii totul
Aceasta e eroarea comună a oamenilor.
Cuvintele adevărate nu sunt agreabile.
Cuvintele agreabile nu sunt adevărate.
Un om care face binele nu este vorbăreţ.
Un om vorbăreţ nu e un om care face binele.
Adevărata cunoaştere nu se probează.
Cel ce caută să dovedească nu e cunoscător.
Înţeleptul nu caută averi.
Şi cu cât dă, cu atât mai mult primeşte.
Şi după ce a dat tot, el are încă pe atât.
După LAO TSEU, Cartea Căii şi a Virtuţii (Tao Te King), Traducere şi introducere de Tao Jian Wen, Dan Mirahorian şi Florin Brătilă, Editura Ioana, Bucureşti, 1992.
