Louis Lavelle

Citate de Louis Lavelle, de la Wikicitat

Salt la: navigare, căutare

Louis Lavelle - filozof francez.

[modifică] Fără sursă

  • Cuvântul oamenilor este la jumătatea drumului dintre muţenia animalelor şi liniştea zeilor.
  • Trecutul este intervalul care separă percepţia de amintire.
  • Plăcerea creează între noi şi lume o stare de armonie unde conştiinţa tinde a se desfiinţa.
  • Sunt toţi oamenii într-un om, cu ce-i mai bun şi cu ce-i mai rău.
  • Fiecare om se inventează el însuşi. Dar este invenţia căreia nu-i cunoaşte termenii.
  • Pentru a fi capabil să te dăruieşti de sine, trebuie să fi avut posesia de sine în această solitudine dureroasă, fără de care nimic nu este al nostru şi nu avem nimic a dărui.
  • Nu poate exista adevărata prietenie decât între cei care cred, mai întâi, în aceleaşi valori.
  • Viaţa spirituală începe odată cu momentul în care descoperim că toată realitatea actelor noastre rezidă în gândirea care le produce.
  • În solitudine trebuie acţionat ca şi cum am fi văzuţi de lumea întreagă şi când am fi văzuţi astfel, să acţionăm ca şi când am fi singuri.
  • Liniştea este un omagiu pe care cuvântul îl aduce spiritului.
  • Cel mai mare bine pe care-l facem altor oameni nu este de a le comunica bogăţia noastră, ci de a le-o revela pe a lor.
  • Cuvântul oamenilor este la jumătatea drumului dintre muţenia animalelor şi liniştea zeilor.
  • Trecutul este intervalul care separă percepţia de amintire.
  • Plăcerea creează între noi şi lume o stare de armonie unde conştiinţa tinde a se desfiinţa.
  • Sunt toţi oamenii într-un om, cu ce-i mai bun şi cu ce-i mai rău.
  • Fiecare om se inventează el însuşi. Dar este invenţia căreia nu-i cunoaşte termenii.
  • Pentru a fi capabil să te dăruieşti de sine, trebuie să fi avut posesia de sine în această solitudine dureroasă, fără de care nimic nu este al nostru şi nu avem nimic a dărui.
  • Nu poate exista adevărata prietenie decât între cei care cred, mai întâi, în aceleaşi valori.
  • Viaţa spirituală începe odată cu momentul în care descoperim că toată realitatea actelor noastre rezidă în gândirea care le produce.
  • În solitudine trebuie acţionat ca şi cum am fi văzuţi de lumea întreagă şi când am fi văzuţi astfel, să acţionăm ca şi când am fi singuri.
  • Liniştea este un omagiu pe care cuvântul îl aduce spiritului.
  • Cel mai mare bine pe care-l facem altor oameni nu este de a le comunica bogăţia noastră, ci de a le-o revela pe a lor.