Marin Preda
De la Wikicitat
Marin Preda a fost un scriitor român postbelic.
- Ştiinţa de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă.
- Cine nu ştie ce e păcatul, nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios: nu-l săvârşeşte fiindcă nu e în stare, nu fiindcă are credinţa puternică.
- Sunt lucruri care nu se spun şi, dacă am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scădea.
- Cine nu cade, nu se poate înălţa.
- Un eşec poate fi premisa unei victorii.
- Se poate oare muri cu gândul că viaţa ta a fost un lung şir de eşecuri?
- Aventurile vieţii noastre sunt ale conştiinţei, deci viaţa ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte şi, nu o dată, e neputincioasă în faţa lor, în rău, dar şi în bine.
- Omul nu mai e acelaşi după ce descoperă ceva.
- Înainte omul era mai mult un aventurier în căutarea fericirii, astăzi a devenit un aventurier în spirit, vrea neapărat să afle... cine e, ca să poată şti ce o să devină.
- Timpul nu mai avea răbdare...
- Nedând expresie gândurilor care ţi se îmbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine şi descoperi cu bucurie că exprimarea lor nu era necesară.
- Humorul ne salvează. A şti să râzi în clipe tragice înseamna a stăpâni tragicul.
- Câtă luciditate atâta suferinţă!
- Conştiinţa e unitară, dar ca şi în natură, ea este zgâlţâită când de furtuni şi cataclisme, când invadată de înseninări miraculoase.
