Mihai Eminescu
Citate de Mihai Eminescu, de la Wikicitat
Mihai Eminescu a fost un poet şi un publicist român,
Cuprins |
[modifică] Filozofie
- "Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul."
- "Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa."
- "Fiecare [om] e o întrebare pusă din nou spiritului Universului."
- "În om e un şir nesfârşit de oameni."
- "Moravurile [bune] fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic."
- "Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viaţa şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi."
- "Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apeleaza la inimă."
- "Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă."
- „Pentru cel ce înţelege, un ţânţar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înţelege, tobele şi surlele sunt în zadar; şi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”
[modifică] Cezara
- "În jurul acestui instinct se învârteşte viaţa omenirei...Mâncare şi reproducere, reproducere şi mâncare!"
- "Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş putea să o scap printr-o minciună, eu n-aş spune-o, ci aş lăsa lumea să piară."
- "Nu explicările ce se dau faptelor, ci faptele însuşi sunt adevărul."
[modifică] Chestiunea naţională
- "Sau ţara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie. "
- "Ţinta noastră a fost totdeauna conservarea elementului naţional."
- „Natura poporului, instinctele şi înclinările lui moştenite, geniul lui, care, adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe când ţese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viaţa unui stat, nu maimuţarea legilor şi obiceielor străine”.
- Scris în Ceea ce dă guvernului…, 1 aprilie 1882, Sursa: Radu Mihai Crişan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005
- „Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naţionalităţii, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca si pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene”
- Scris în De ceea ce ne temem.., 27 mai 1879. Sursa: Radu Mihai Crişan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005
- „A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele «Basarab» şi «Basarabeni» exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă.”
[modifică] Politică
*„Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia”
- Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.
- Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strada ocupă funcţiuni înalte, în loc de a- şi petrece viaţa la puşcărie
- Greşalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.
- "E într-adevăr ciudat de-a vedea un popor eminamente plugar ca al nostru si a cărui raţiune de-a fi este tocmai originea lui traco-romană, cum, din chiar senin şi într-o singură noapte, erige teoria de om şi om teorie absolută de stat şi face din banul internaţional şi din posesiunea acestuia singura măsurătoare pentru a deosebi înrâurirea unui om de a celuilalt în viaţa statului. Nici e lesne de înţeles cum un popor de plugari, ba încă unul care s-a lăsat de păstorie de ieri-alaltăieri şi s-a apucat de plug înainte de abia cincizeci de ani, putea să se creadă îndestul de bogat pentru a introduce, la el, forme de civilizaţie şi instituţii pe care ţările apusene, bogate prin industrie şi printr-o dezvoltare economică de sute de ani, abia le pot plăti. Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră…Înzecitu-s-au şi însutitu-s-au oare averea românului şi veniturile lui pentru a plăti instituţiile de o sută de ori mai scumpe? Desigur că nu. Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuşerii, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică, fericesc naţia în fiecare zi, pe hârtie".''
[modifică] Economie
*„capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari şi jucători la bursă, cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau rezervate naşterii ilustre, averii seculare, inteligenţei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept şi mai statornic...Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”
-
- Scris în Alaltăieri, luni dimineaţa…, Timpul, 5 aprilie 1879. Sursa: Radu Mihai Crişan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005
- (vom) avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun, cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezişă”
- Scris în Trei zile de-a rândul, Timpul, 20 februarie 1879. Sursa: idem
[modifică] Învăţământ
- "Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat."
- Dintr-un proces verbal de revizie şcolară, încheiat în urma unei inspecţii şcolare la o şcoală din judeţul Neamţ.
- „Copiii români sunt încărcaţi cu materii atât de multe şi atât de diverse, încât nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scârba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot”.,
- Scris în "Românul află că…, Timpul, 25 octombrie 1878. Sursa: Radu Mihai Crişan, Spre Eminescu - răspuns la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005
[modifică] Despre Eminescu
- ...poate avem dreptul să spunem că în Eminescu natura crease pe cel mai mare liric modern şi că, geloasă de propria-i operă, i-a plăcut să sfarme de timpuriu minunata oglindă în care s-a răsfrânt atât de încântător. - Garabet Ibrăileanu, referitor la sfârşitul tragic al poetului ("Studii literare").
- Eminescu nu este un meteor ieşit din neant ca un miracol fără nici o legătură cu trecutul. Eminescu este cel mai tradiţional poet, absorbind toate elementele, şi cele mai mărunte ale literaturii antecedente. George Călinescu
