Petre Țuțea

Petre Țuțea – eseist și filozof român.

Cugetări

• Legionarul este românul absolut.
• Libertatea omului e partea divină din el.
• Umanitatea o iubești lesne. Pe om mai greu.
• Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-și mai aparține.
• Religia transformă poporul într-o masă de oameni culți.
• Omul a depășit condiția de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanența speciei, nici cu concepția estetică a gloriei.
• A ști la scară umană, poate fi folositor - dar în nici un caz mântuitor.
• Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată. Când mă gândesc la suferințele bătrâneții, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morții. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
• Corneliu Codreanu a fost o personalitate. Personalitatea e un ins care influențează ambiția prin propria lui forță harismatică; un om cu har. Și Codreanu a avut acest har, a făcut o Mișcare puternică.
• Legionarismul a fost o revoluție pentru că a însuflețit o generație, construind ordinea de stat pe substanța istorică a poporului român.
• Definiția mea este: Petre Țuțea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire și suferință. Și convingerea mea este că suferința rămâne totuși cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.
• Fără credință, fără Dumnezeu, omul devine un animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.
• Am avut revelația că înafară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esență, sediul lui nu e în știință, nici în filozofie, nici în artă. Și când un filozof, un om de știință sau artist sînt religioși, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului. O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa. Între un credincios și un necredincios nu există nicio legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. . . * Ateii și materialiștii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba. . .
• Dacă omul nu e favorizat de divinitate, nu știe nimic. Dacă e un simplu căutător al adevărului. . . caută neaflând, și știe neștiind.
• Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.
• Să te autodisprețuiești zilnic, pentru ca în golul lăsat în tine să poată intra Dumnezeu.
• Egalitatea e cel mai mare dușman al libertății.
• Credința e incidența divină care poate revela adevărul.
• Nu e om, Kant. N-a reușit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lângă Kant.
• Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii.
• Vlad Țepeș: are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ștefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a și bătut. Și are mai ales meritul că a coborât morala absolută prin țepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap și ți-era frică să n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voievodul absolut, Vlad Țepeș. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiște cu miei!
• Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un m'om care vrea să fie bogat nu este un păcătos.
• Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de știință cum am eu nevoie de Securitate.
• În afara slujbelor Bisericii, nu există scară către cer. Templul este spațiul sacru, în așa fel încât și vecinătățile devin sacre în prezența lui.
• Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseriaș de geniu, fiindcă materia îl premerge. Prima idee de creație reală, au adus-o în istorie creștinii.
• Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Și uneori nimerește, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal și succesiunea modelului din el sînt creștnii. Creștinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filozofic, monist, dualist, sau pluralist. Creștinismul este pur și simplu. Despre creștinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem creștini fără să vrem. Și când sîntem atei sîntem creștini: că respirăm creștinismul cum respirăm aerul.
• Eu când discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa. Între un credincios și un necredincios nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creștin e viu.
• Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!
• Sfântul are forța de coeziune a pietrei!
• Social-democrația e laptele bătut al comunismului.
• Autonomia spirituală a omului este iluzorie și ea se mișcă perpetuu între Dumnezeu și dracu.
• Se spunea de NAE IONESCU că scuipă inteligența
• Inteligența, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăța de prejudecăți. Cu cât inteligența e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinică, fiindcă ai aparat s-o justifici.
• Francmasoneria dorește puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religioși, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dușmani îi anulează social. Au o structură supranațională, deci sunt antinaturali. Toți cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competiției între popoare; anulează însuși principiul civilizației moderne, născută prin luptă.

• Orice extremă este socialmente insuportabilă, pentru că e lipsită de ideea fundamentală a oricărei societăți bine organizate, ideea de echilibru. Extremele violează ideea de echilibru social.

• Democrația este sistemul social care face posibilă existența idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebește de egalitarismul comunist prin lege. În democrație legea funcționează, în vreme ce în comunism legea nu există; e tiranie
• În fața lui Dumnezeu geniul este văr primar cu idiotul.
• Balcanii sunt curul Europei.
• Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

• Antisemitismul nu este o reacție spontană a românilor, a germanilor, a polonilor, a maghiarilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei prin exces. E provocat de ei, ca spaimă, crezând că-l previn.

• Americanii nu mor în război. Sunt supraînarmați. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie la muniție răspunde în fața Senatului.

• Păi știți cum am definit eu revoluția rusească? Iacobinism tătaro-mongol! Teroarea Iacobină mutată în stil tătăresc la Moscova.

• Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți coborî în întuneric. Bipolaritatea libertății. După creștini, libertatea este vehiculul cu care poți să cobori în întuneric dacă ești vicios. Infractorii sunt primitivii actuali pentru că ei nu sunt adaptabili la morala zilnica și o calcă fiind liberi.

• Am învățat în pușcărie că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd și lipsit de rușine . Nu-i e rușine să-și chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul pușcăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.

• Naționalismul poate fi practicat și cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor să-și trăiască tradiția și istoria cu gloriile și înfrângerile ei. Pârvan zice: Etnicul e punct de plecare și Universalul punct de sosire. Eu, ca naționalist am gândit multă vreme că națiunea e punctul terminus al evoluției universale. Când dispar popoarele, intrăm în turnul Babilonului.

• [...] singurul mod de a evita neliniștea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu CIORAN - prin disperare.

• Rușii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova și nu pot spune despre ei că sunt individual tirani, deși au practicat tirania. Pe de altă parte nu cred să fi întâlnit vre-un rus care să fie normal: asta nu mi-o pot explica decât prin faptul că, probabil, s-au corcit cu tătarii.

• Țăranii formează o comunitate și orășenii o societate. Comunitatea e de natură organică și societatea orașului e de natură construită. Orășenii sunt juxtapuși, cum sunt cartofii într-un sac, în timp ce sătenii stau în sat prin reguli de comportare, conviețuire, prin asigurarea sănătății și echilibrului mediului ambiant. Obștea țărănească creează doar moravuri rurale, dar nu creează norme pentru o cetate ca cea modernă. Când Ion Mihalache a creat Partidul Țărănesc și a vrut să organizeze cetatea pe interese rurale, i s-a obiectat că domnul și doamna Mihalache vor ajunge la Câmpulung într-o săptămână cu carul cu boi.
• Tot ce se face în afara Teologiei este onanie de prestigiu.
• Așa am spus eu în temniță: Domnule colonel - eram șase sute de inși într-o curte închisă - nu veți fi voi, comuniștii, niciodată revoluționari până nu veți imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Cristos. În parabola cu oaia rătăcită, un pastor părăsește o turma întreagă în căutarea unei oi. Să știți, asta se cheamă umanism moral creștin. Fiindcă în universul lui Cristos o celulă care mai palpită într-un muribund e mai valoroasă decât toate galaxiile posibile.
• Un sfânt poate fi și analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfințenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul, face isprăvi nu minuni. Lumea, acum, e ancorată în cultul genialității ca slăvire a progresului în afară. Atât. OR, cu cât suntem mai avansați, mecanic și material, cu atât suntem mai departe de esența reală a lumii, de sfințenie.
• Când va dispărea ultimul țăran din lume; la toate popoarele, vreau să spun; va dispărea și ultimul din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine.
• Țăranul este omul absolut.
• Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei Românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator.
• Am dorit întotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la Români”.
• La întrebările fundamentale de ce și în ce scop aporetica rurală românească răspunde „d-aia„
• În Consiliul de Miniștri(perioada interbelică) am vrut să lămurim problema aceasta, cum să se limiteze creșterea populației, iar eu am fost de părere că Românii trebuie să se înmulțească ca sardelele, să creeze o superindustrie ultramodernă, să se înarmeze până în dinți și să se ducă în vizită războinică la popoarele vecine, culcându-le la pământ. Și asta am gândit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sînteți cinic, domnule director. I-am răspuns: Nu. Sunt excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gândeam că naționalist bineînțeles. N-am avut încotro. Sunt un imperialist. . .

• Mă întreba Marin Preda cum erau macedo-românii și i-am zis: Domnule Preda, macedo-românii nu sunt români, sunt super-români, români absoluți. Atât de năpăstuiți și goniți, au instinct național de fiară bătută. Iar eu și dumneata, pe lângă ei, avem forța domestică de rațe. Măcăim. Am stat cu macedoromânii în temniță. Îi băteau până îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfectă.
  • se referă la închisorile comuniste din perioada lui Stalin

• Am fost acuzați, noi ăștia de dreapta, că exageram puterea națiunii. Toate popoarele fac așa. Nemții se consideră buricul pământului, englezii două buricuri ale pământului, francezii trei buricuri și jumătate. Fiecare crede că neamul lui e buricul pământului.

• De când am ieșit din pușcărie mi se fac din când în când percheziții și sunt luat la Securitate pentru anchetă. La început mă anchetau grade mici. Acum am ajuns la nivel de colonel. Unul din ăștia m-a întrebat zilele trecute de ce ponegresc regimul la Restaurantul Scriitorilor. I-am răspuns: domnule colonel, eu la Restaurantul Scriitorilor întâlnesc tot felul de lume: oameni deștepți, imbecili, scriitori, curve și popi. Eu nu știu cu care din ăștia stați dumneavoastră de vorbă. Dar, decât să vă spună ei, mai bine vă spun eu cine sunt: sunt român, naționalist, creștin, ortodox și militarist. Părerea mea este următoarea: trebuie să ne înmulțim ca sardelele, să ne înarmăm până-n dinți și să terminăm cu popoarele limitrofe, căci n-au ce căuta în Europa. Visul meu este ca fiecare babă română să mulgă vaca cu cască militară pe cap.

• Drama omului este dualismul existenței lui; e alcătuit din corp și suflet și joacă între corp și suflet la infinit. Corpul nu e etern iar sufletul, chiar dacă este, nu e convingător. Dar nici corpul nu este, în nici un fel, convingător. Capul nu are biruința definitivă; faptul că e muritor îi anulează esențialitatea. Tot ce există în noi și nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit.

• „Fraților, licheaua nu evoluează!”