Drumul lui Icar
Drumul lui Icar (bulgară Пътят на Икар) este un roman științifico-fantastic scris de Liuben Dilov.
Nu-mi iau decît permisiunea de a consemna această istorisire. Faptele s-au petrecut în anul douăzeci și trei al erei icariene, de atunci s-au scurs șapte ani, dar absolut toate materialele rămîn în continuare închise în arhiva noastră secretă. Pentru a motiva acesta interdicție, ni s-a spus că la început de drum nu avem dreptul să tulburăm oamenii relatîndu-le niște peripeții absurde, niște aiureli ale unui nebun — aiurelile unui biet alienat mintal, chiar așa se și exprimase prim-coordonatorul nostru, trecînd apoi de îndată la aplicarea interdicției, fără a mai cere părerea consiliului astronavigatorilor și a consiliului de control. Oricum, cele două consilii, aflînd de interdicție, și-au dat pe loc acordul. Dar să vă prezint în cîteva cuvinte modul de organizare a conducerii noastre, căci altfel n-ați putea înțelege cum este posibil să fie trecute sub tăcere aspectele științifice sau de altă natură ale unui eveniment de asemenea amploare. Simțul dumneavoastră pămîntescde democrație ar aprecia, desigur, doar caracterul monstruos al acestei măsuri. După ce planeta-astronavă Icar s-a desprins de pe orbita pe care evolua în jurul Soarelui (pe atunci eu încă nu mă născusem), populația ei a hotărît aproape în unanimitate să schimbe sistemul de conducere convenit. Motivele menționate în procesul verbal invocă grelele încercări prin care avea să treacă Icar, ceea ce reclama împuterniciri sporite pentru conducerea astronavei.
