Ruști, Doina

Citate de Ruști, Doina, de la Wikicitat
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Manuscrisul fanariot

"Libertatea nu este decât lacrima care sapă în carne.""Peste Dâmboviţa pluteau norii, iar în zare se mişca Bozăria. Leun deschise fereastra. Din mâlul râului i se ridică până-n nări mirosul oraşului, iar dintre tufele de boz gurile mici îl strigară pe nume."

"Str. Lipscani este tapetată integral cu chemări, de unde și credința bucureștenilor că cine trece pe-acolo nu se mai întoarce niciodată acasă. "

"Niciun drum nu e mai greu pe lumea aceasta decât cel de întoarcere în locul din care ai plecat bătându-te cu pumnul în piept. 

În cuvinte trăiește fantasma unei aspiraţii, clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier. "

"În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraş cu numele ca o haită de câini."

"Amăgirea promite, îţi arată un viitor făcut din cocoşi roz. Amăgirea este un sărut care doare. "

"Oraşul se mişca lent, ca o picătură de apă rostogolită pe un geam lovit de căldura amiezii. "

"Inima îi prinse o viteză aşa de mare, încât însuşi Sf. Spiridon, patronul pantofarilor bucureşteni, fu mişcat şi, făcându-i-se milă de bietul Leun, care străbătuse Imperiul pentru un vis, îi trimise cea mai bună mângâiere pe care i-o putea da acest oraş. O înjurătură îi ajunse-n timpan."

"Ochii lui Tilu arătau ca două băltoace în lumina de liliac a serii."

"Din foişoarele înalte sute de ochi înţepeniră în albastrul trăsurii. Însuşi contele Hastatov îl privea prin ocheanul montat în argint, curentat de o presimţire. Fără pic de sunet, oraşul părea sfârşit."

Fantoma din moară

"Când se gândea la el, sub sânii mici, începeau să se zbată aripile nevăzute ale unei fantome, ea însăși prigonită, refugiată în moară și ascunsă apoi în sângele trecător al unor oameni. O picătură infimă de viață, ce-a supraviețuit cu greu, într-o istorie de cauciuc ars."

Mâța Vinerii

"În lumina Stambulului, făcută din lună şi stele, grecul şi macedoneanca au devenit o singură fiinţă. Şi-au deschis sufletele, şi-au împărţit micile lor păcate. Au gustat împreună din dulceaţa pe care fiecare o păstra pentru altul."

"Caietul meu cu coperţi de mătase va fi ţinut în mâini de un om care vrea să ştie ce-a fost cu mult înainte ca el să se nască, în timp ce sângele lui, acelaşi sânge în care fâlfâie speranţele nemuririi, curgea prin altă carne de om. "

"Pasta de linte era ca o guvernantă bătrână, care devenea desfrânată imediat ce-o acoperea cu felioare de ceapă, prăjite în unt."