Radu Herjeu

Radu Herjeu e un scriitor și jurnalist român.

Visele pentru care renunți să lupți pot deveni, murind, coșmarurile care te vor bântui toată viața.
Prostia, când se uita în oglindă, își spune: Ce deșteaptă sunt!
Oamenii sunt drumuri care nu vin de niciunde și nu duc nicăieri. Singura lor rațiune de a exista sunt intersecțiile.
Uneori cred că oamenii aprind o lumânare atunci când pierd pe cineva nu pentru a-i lumina acestuia drumul spre lumea de dincolo ci pentru a lupta cu întunericul ce se lasă în urma lui în lumea aceasta.
Mai toți oamenii sunt de acord că nimeni nu este perfect, dar cine ar recunoaște că e un nimeni?
Sunt prea mulți oameni pentru care scriitorul, pictorul sau compozitorul nu au nici un merit. Toate statuile li se cuvin lor pentru că, deschizând o carte, privind un tablou sau ascultând o simfonie, au binevoit să se lase îmbogățiți!
Intelectualii de dreapta sunt un compromis al istoriei cu greșelile ei.
Un poet în care nu se schimbă nimic pentru că rezonează cu universul e ca o cutie goală care îi anunță pe ceilalți, cu zgomote surde, că e bătută cu bățul.
Oamenii, spre deosebire de lumină, au nevoie de ochii celorlalți pentru a exista.
Nimic nu ți se pare mai strălucitor, după ce ai stat o viață cu ochii închiși, decât lumina de la un licurici.
Se spune că, atunci când se-nchide o ușă, o alta se deschide... Totul e să nu-ți rupi gâtul, traversând holul dintre ele...
De ce oare șampania le dă celor de la business class senzația că partea lor de avion n-ar cădea în același timp cu coada ?
Mai întotdeauna când au dreptul să aleagă, oamenii încep cu stângul.
Mulți oameni nu au nevoie de oglindă ca să știe cum sunt, ci ca să afle cum par celorlalți.
Oamenii seamănă cu stâlpii de pe marginea drumului. Nu luminează decât dacă sunt legați între ei.
Există o diferență între dezamăgirea șoarecelui că elefantul nu-i e rudă și cea a pachidermului că șoarecele nu-i un elefant în devenire.
O floare poate apărea într-o mocirlă, dar sigur nu e meritul acesteia. Poate contrastul s-o facă mai frumoasă, dar asta nu înseamnă că trebuie sa ne înconjurăm de mlaștini.
Calul de dar nu se caută la dinți, dar nici nu îl poți folosi pe post de motocicletă.
Când te privești în oglindă, nu te întreba pe cine vezi acolo, ci, mai important, cine se uită în ea.
Ce nu te omoară... se-ntoarce mai târziu, când o sa fie mai bine pregătit pentru asta!
Valoarea unui om se vede în ochii prietenilor săi.
Rolul unui eșafod nu e, desigur, să-i permită condamnatului să-i privească pe ceilalți de sus.
Mulți oameni cred că trădarea implică o acțiune. Cele mai multe trădări vin, însă, din lipsa acțiunii.
Cei mai mulți oameni trăiesc marele paradox de a fi absenți de la întâlnirile providențiale la care iau parte.
Se zice că iubirea mută munții din loc! Dar cine ar vrea așa ceva? N-ar fi prea plicticoasă câmpia rămasă în locul lor?
Unii oameni sunt atât de frumoși încât se mulțumesc să fie toată viața doar niște tablouri.