Eugen Lovinescu

Eugen Lovinescu - critic și istoric literar, scriitor român

• "Când pornești la o acțiune trebuie să ai în vedere și riscurile ei."

Despre Octavian Goga

„Unitară, rotundă și închegată se poate, totuși, stabili în sânul poeziei lui Octavian Goga curba unei evoluții. Poet al revoluției naționale, în primul său volum, el își păstrează tonul mesianic și în «Ne cheamă pământul» (1909), din națională, mistica lui devine socială: existentă, de altfel, și în «Clăcașii», ea se amplifică acum în «Graiul pâinii» sau în «Cosașul», până la lupta de clasă; în realitate însă, din pricina structurii etnice a Ardealului, revoluție socială înseamnă tot revoluție națională.

Obiectiv în primele volume atât prin materialul poetic întrebuințat cât și prin atitudine față de el, în «Din umbra zidurilor» (1913), poetul cotește spre subiectivism și, din cântărețul revoluției sociale, devine cântărețul propriei sale dezrădăcinări (...).

Satul ardelean nu este zugrăvit numai prin figurile simbolice a apostolului sau a dăscăliței, ci este individualizat prin simple notații caracteristice. Înstrăinarea, de pildă, nu e exprimată numai prin vane blesteme împotriva civilizației:

«Atâtea legi și-au picurat otrava
În inima rătăcitoare în lume.»

ci și prin note topice:

«Căci m-au făcut apoi cuminte»

Cu vremea ce înainta
Și m-am trezit pe nesimțite

Că-mi zice satul - „Dumneata“.»

iar copilăria nuz e exaltată numai prin atitudini retorice, ci și prin calda evocare a «hâtrului» dascăl Ilie «cel înțelept, glumeț și șchiop», «La vatră răzimat spunea | O pilduire din Isop.» sau prin mierla care plânge «Într-o răchită | La răscruci - Dealu Mare», sau prin: «Barbă putredă jupânul», sau prin «șura-popei peste care trece luna ...»

Unitatea temperamentală, originalitatea de expresie, știința arhitectonică, observație a amănuntului topic, discernământ psihologic - toate la un loc, îi destină operei poetului ardelean un loc propriu în evoluția poeziei române.“.......................