Albert Camus

Citate de Albert Camus, de la Wikicitat
Salt la: navigare, căutare

Albert Camus - scriitor francez

  • „Binele e o visare, un proiect mereu amânat și urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale și domni absolut.”
  • „Fără libertate nu există artă; arta trăiește doar prin constrângerile pe care și le impune și moare la orice alte constrângeri.”
  • „Nu aștepta judecata cea de pe urmă. Ea se poate face zilnic.”
  • „Libertatea este dreptul de a nu minți.”
  • „Omul este singurul animal care refuză să fie ceea ce este.”
  • „Există un sigur caz de deznădejde pură. Al condamnatului la moarte.” („Caiete”)
  • „Deznădejdea înseamnă a nu cunoaște motivele pentru care lupți și dacă într-adevăr trebuie să lupți.” („Caiete”)
  • „Admirația este suprema bucurie a înțelegerii.”
  • „Fericirea este cea mai mare biruință, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.”
  • „Un intelectual este cineva a cărui minte se veghează pe ea însăși.”
  • „Psihologia este acțiune, nu gândire despre sine. Continuăm să ne formăm personalitatea toată viața.”
  • „Șarmul este un fel de a obține răspuns afirmativ fără a pune vreo întrebare clară.”
  • „Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.”
  • „Viața este suma opțiunilor noastre.”
  • „În societate, ca și în teatru, monologul precede moartea.”
  • „O prefer pe mama mea justiției.”
  • „Trebuie să trăim și să creăm. Să trăim până la lacrimi.”
  • „Libertatea nu este nimic altceva decât o ocazie de a fi mai buni.”
  • „Nu-i întotdeauna ușor să fii om și cu atât mai puțin să fii un om pur.”
  • „Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit.”
  • „E rușinos să fii fericit singur .” („Ciuma”)

Mitul lui Sisif[modificare]

  • Geniul nu-i decât inteligența care-și cunoaște hotarele.
  • Înjosim întotdeuna măreția care insultă.
  • După o viață întreagă, omul își dă seama că a trăit ani de zile spre a se convinge de un singur adevăr. Dar un singur adevăr, dacă este evident, e de ajuns pentru conduita unei existențe.
  • Nu există decât o acțiune utilă: aceea care ar crea din nou omul și pământul.