Aristotel

Citate de Aristotel, de la Wikicitat

Salt la: navigare, căutare

Aristotel filosof grec, clasic al filosofiei universale.

[modifică] Fără sursă

  • Avem temeiul cel mai puternic dacă spusele noastre au dobândit încuviinţarea tuturor.
  • Cea mai mare onoare constă nu în a te folosi de onoruri, ci în a fi considerat vrednic de ele.
  • Cei zgârciţi îngrămădesc la avere ca şi cum n-ar trebui să moară niciodată; cei risipitori cheltuiesc ca şi cum ar trebui să moară imediat.
  • Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei.
  • Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm.
  • Egalitatea e sufletul prieteniei.
  • Familia este asocierea stabilită în mod natural pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului.
  • Fapte, nu vorbe!
  • Fericirea constă în virtute în general sau într-o anumită virtute; căci fericirii îi este proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea.
  • Fericirea este sensul şi scopul vieţii, traiectoria şi finalul existenţei umane.
  • Filozofia este ştiinţa care are în vedere adevărul.
  • Frumuseţea este darul lui Dumnezeu.
  • Inteligenţa este aroganţă educată.
  • Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noştri.
  • Începutul e jumătatea întregului.
  • Legea este ordine, iar legea bună este ordine bună.
  • Legea este raţiune liberă de pasiune.
  • Libere sunt gândurile noastre
  • Memoria este scribul sufletului.
  • Numim om liber pe acela care îşi este singur scop şi nu este un scop pentru altul.
  • Omul este o fiinţă care trăieşte într-o cetate.
  • Omul este prin natura sa un animal social.
  • Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.
  • Sărăcia este părintele revoluţiei şi crimei.
  • Speranţa este visul celui treaz.
  • Totul începe şi se termină cu organizarea.
  • Un întreg este ceva care are început, mijloc şi sfârşit.

[modifică] Cu sursă

  • Cu o rândunică nu se face primavară
    • din Etica nicomahica