Aristotel

De la Wikicitat

Salt la: Navigare, căutare

Aristotel filosof grec, clasic al filosofiei universale.

Omul este prin natura sa o fiinţă socială.
Legea este raţiune liberă de pasiune.
Legea este ordine, iar legea bună este ordine bună.
Memoria este scribul sufletului.
Omul este o fiinţă care trăieşte într-o cetate.
Numim om liber pe acela care îşi este singur scop şi nu este un scop pentru altul.
Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.
Sărăcia este părintele revoluţiei şi crimei.
Speranţa este visul celui treaz.
Totul începe şi se termină cu organizarea.
Fericirea constă în virtute în general sau într-o anumită virtute; căci fericirii îi este proprie activitatea sufletului conformă cu virtutea.
Demnitatea constă nu din a poseda onoruri, ci din conştiinţa că le merităm.
Egalitatea e sufletul prieteniei.
Familia este asocierea stabilită în mod natural pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului.
Fericirea este sensul şi scopul vieţii, traiectoria şi finalul existenţei umane.
Filozofia este ştiinţa care are în vedere adevărul.
Frumuseţea este darul lui Dumnezeu.
Începutul e jumătatea întregului.
Inteligenţa este aroganţă educată.
Un întreg este ceva care are început, mijloc şi sfârşit.
Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noştri.
Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei.
Cei zgârciţi îngrămădesc la avere ca şi cum n-ar trebui să moară niciodată; cei risipitori cheltuiesc ca şi cum ar trebui să moară imediat.
Avem temeiul cel mai puternic dacă spusele noastre au dobândit încuviinţarea tuturor.
Cea mai mare onoare constă nu în a te folosi de onoruri, ci în a fi considerat vrednic de ele.
Libere sont nostre cogitationes.
Acta, non verba! (Fapte, nu vorbe!)