Eugene O'Neill

Eugene O'Neill - dramaturg american

Viaţa cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor - prezentul este un interludiu... un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim.

"Urăsc lumina zilei, parcă ar fi numai ochi care mă învinovăţesc. Nu, noi am renunţat la lumnina zilei sub care trăiesc oamenii normail - sau mai curând, ea renunţă la noi. Noaptea veşnică - întunericul morţii în viaţă - acesta-i climatul celor vinovaţi." (Orin în "Din Jale se întrupează Electra")

"Nu-i cer iertare lui Dumnezeu. Nu cer iertare nimănui. Mă iert eu însămi... Sper că există un iad şi pentru cei buni." (Lavinia-idem)

"Nu-ţi fie teamă, nu voi lua calea mamei şi a lui Orin. Ar insemna să fug de pedeapsă. Şi n-a mai rămas cine să mă pedepsească. Sunt cea din urmă Mannon. Trebuie să mă pedepsesc eu insumi. A trăi aici, singură cu morţii este o pedeapsă mai cumplită decât moasrtea sau inchisoarea! Nu voi mai ieşi niciodată de aici şi nu voi mai vedea pe nimeni... Voi lăsa stafiile să mă urmărească până ce goana se va sfârşi şi ultimul Mannon va avea voie să moară... Ştiu vor avea grijă să trăiesc încă multă vreme." (idem)