Gabriel García Márquez
De la Wikicitat
Gabriel José García Márquez - romancier, jurnalist şi activist politic.
[modifică] Nesortate
- Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cel care merită nu te va face să plângi.
- Viaţa este lucrul cel mai bun din câte s-au inventat vreodată.
- Moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea.
- Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.
- Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.
- Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume.
- Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.
- Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.
- Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeşte pentru că s-a petrecut.
- Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toata fiinţa sa.
- Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
- Nu cred în Dumnezeu, dar mă tem de el.
- Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea.
- Viaţa nu este ce ai trăit, ci ce îţi aminteşti că ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti.
- Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns si l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.
- Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe stradă. Autorii dicţionarelor le capturează aproape întotdeauna destul de târziu, le îmbălsămează în ordine alfabetică şi, în multe cazuri, abia când nu mai înseamnă ce gândiseră inventatorii lor.
- Nu există jucărie mai utilă şi nobilă decât un dicţionar. Atât pentru copiii de la vârsta de cinci ani în sus cât şi, cu puţin noroc, pentru scriitori, până la împlinirea vârstei de o sută de ani.
