Ion Iliescu

Citate de Ion Iliescu, de la Wikicitat
Salt la: navigare, căutare

Ion Iliescu - politician român, fost președinte al României.


  • Avem și noi o boală în țara asta, iar aceasta este alternanța la Putere. Și chiar dacă există această alternanță la Putere, nu am ajuns să învățăm faptul că ea nu trebuie să întrerupă continuitatea anumitor lucruri. (Suceava, octombrie 2005)
  • Vă mulțumesc pentru ce ați demonstrat și în aceste zile, că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică și muncitorească, oameni de nadejde și la bine, dar mai ales la greu. (București, iunie 1990, discurs ținut minerilor)
  • Toate hotărârile adoptate de judecatori n-au acoperire legală pentru a repune în proprietate câtă vreme o lege nu stabilește în ce context, cum se pune în proprietate un proprietar naționalizat sau aflat într-o situație legală. Asta e problema de fond. Am auzit că și în București se deschid procese, iar ICRAL-ul, care reprezintă interesul public, nu se prezintă la proces. Și aici, fără îndoială, apar abuzuri și mercenariat. Sunt plătiți. Ei, ca persoane, funcționarii din aceste instituții, nu mai merg să apere interesele chiriașilor și interesul public. Atunci, instanța judiciară n-are decât partea care pledeaza pentru, și cedeaza. N-ar trebui să cedeze pentru că nu au acoperire legala. (Satu Mare, 1994)
  • Este un moft chestia asta cu "sfânta proprietate privată", restituirea pădurilor este o prostie istorică. (Focșani, ianuarie 2001)
  • Garantarea proprietății ar însemna stoparea dreptului de a-ți mai înstrăina proprietatea. E corect? Nu-i corect, conform dreptului de proprietate modern. Asta era valabil în feudalism, legarea de pamânt a oamenilor. (februarie 2001)
  • Estul este superior Vestului, fiindcă în Est s-au păstrat cooperativele agricole de producție. (iunie 2001)
  • Păi, americanii ce postură au ca să judece vechiul si noul când ei există ca stat de vreo două sute si ceva de ani?! (referitor la un comentariul lui Donald Rumsfeld, care a declarat că țările europene care s-au opus invadării Iraqului sunt "Europa veche")
  • Mircea Geoana s-a purtat ca un prostănac între cele două tururi de scrutin. (București, februarie 2005, declație în fața senatorilor PSD)
  • Nu era nevoie de asemenea apeluri, istericale, că ne așteaptă o mare nenorocire. (februarie 2005, referitor la o declație a lui Traian Băsescu, care a spus public că după integrare pe români îi așteaptă o perioada mai grea)
  • E un băiat inteligent, dar este handicapat în zona experienței politicii propriu-zise în conducerea unui partid. (octombrie 2005, interviu acordat unei publicații ieșene despre Mircea Geoana)
  • Doomnu' Copoiu, doooomnuu' Copoiu, nu mai îmi da dom'le cu sula-n coaste! (București, 1990, către Corneliu Coposu, pe vremea cand Iliescu era presedinte al CFSN)
  • Eu sunt președintele țării și fac ce vreau și mă duc unde vreau și nimeni nu mă oprește, asta ca o paranteză. (Harghita, 2002)
  • Monarhia, o relicvă a istoriei.
  • Măi, animalule! (Constanta, 1990, către un jurnalist care i-a pus o întrebare neplăcută)
  • Monopolul privat e mai al dracului decât ăla de stat.
  • Nu au avut nimic de-a face cu socialismul științific, au întinat nobilele idealuri ale comunismului! (22 decembrie 1989, despre soții Ceaușescu, pe care îi acuza de trădare)
  • Să sunăm (la Moscova) să spunem cine suntem și ce vrem. (București, decembrie 1989, în timpul revoluției)
  • Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului.
  • M-am văzut cu madam Thatcher acasă la un lord. (Atena, august 2004, în tribună la Olimpiadă)
  • Pentru un partid, statutul de opozant este cel mai bun purgatoriu.
  • Adrian Năstase a obosit cam repede. Este de ințeles, meseria de premier e obositoare. (februarie 2003, la un post de televiziune, într-o perioadă în care relațiile cu Năstase erau tensionate)
  • Se dă pe seama minerilor, pe nedrept, violența. Nu minerii au provocat atunci violența, ei au fost efectul și nu cauza. Minerii meritau să le mulțumesc, pentru ca poliția capitalei dispăruse iar ei făceau un act civic, de solidaritate si cu instituțiile statului, și cu populația capitalei. Le-am mulțumit minerilor ca să plece din capitală. Din mineriade am invățat cum să construim statul de drept.