Lucian Blaga

Citate de Lucian Blaga, de la Wikicitat

Lucian Blaga - poet, filosof român

• Opreşte trecerea! Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, opreşte, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!
• Nu este un semn de autentic curaj în viaţă , când pentru a te pregăti pentru situaţii cari cer curaj, înveţi din vreme să te duelezi. ("Din duhul eresului")
• Absolutul este punctul indiferent al tuturor polurilor, dincolo de existenţă şi inexistenţă, dincolo de real şi ireal.
• Amintirea e o seră a fericirilor trecute.
• Copilăria este inima tuturor vârstelor.
• Orice dogmă este o idee virtualmente înarmată cu toate mijloacele terorii.
• Minciuna este vacanţa adevărului.
• Satan nu este ateist, el este antiteist pentru că crede în existenţa lui Dumnezeu, dar luptă împotriva Lui.
• Moartea este umbra care dă plasticitate vieţii.
• E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubeşte.
• Paradoxul - strigătul imposibil pe care îl scoate inefabilul când îl împingi până la paroxism.
• Poetul. Donator de sânge la spitalul cuvintelor.
• Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.
• Tehnica reprezintă fantezia realităţii.
• Cine nu cade nu se poate înălţa.
• Fanatismul strică chiar şi celei mai bogate inteligenţe.
• Nu numai o mare durere îţi poate tulbura fericirea, ci şi o altă fericire.
• E poate ca o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât e, de fapt; pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtă spre mai bine.
• De unde-şi are raiul lumina? Ştiu: îl lumineaza iadul cu flăcările lui!
• Este suficient ca, din când în când, câte un om genial să moară nebun ca, pentru câtva timp, normalitatea să nu mai fie deloc cotată la bursă.
• A admira un gânditor nu înseamă a-i accepta şi ideile ca atare.
• Viaţa ne învaţă să cultivăm uitarea, ca o măsură de consolare a fiinţei.
• De câte ori o putere nouă ţâşneşte în noi, ni se tulbură sufletul ca apa unei fântâni în care s-a desfundat un izvor nou.
• Te poţi împodobi cu penele altuia, dar nu poţi zbura cu ele.
• După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens.
• Faptul că orice viaţă de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedeşte că moartea este scopul vieţii.
• A citi memorii înseamnă a face o baie de cenuşă. Şi este un bun exerciţiu de autoincinerare.
• Masca pe care unii oameni şi-o pun poate fi mai esenţială şi mai adecvată fiinţei decât faţa pe care o au.
• Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfăţisare mai organică. S-ar zice aproape că pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi.
• Un om nehotărât ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adică în situaţia de a vedea că este într-adevăr o fiinţă liberă. Un om hotarât este lipsit de acest neajuns.
• Cea mai copleşitoare forţă majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânşi să lucrăm este propria noastră conştiinţă.
• Adversarul care îţi este o obsesie a devenit o parte din tine.
• Să nu te cerţi cu oamenii mai mult decât cu tine însuţi.
• A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun copiii.
• Filosofice sunt acele gândiri care întemeiază oameni.
• Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.
• Un simbol îşi are evidenţa sa. Un simbol care are nevoie de argumente nu e valabil.
• Nimic nu e aşa de tare ca trecutul. Pe acela nimeni şi nimic nu-l poate schimba.
• Orice om - singur - e aşa de puţin, că nici nu-i poţi zice om. Abia toţi oamenii împreună fac un singur om. Oamenii nici nu sunt; este unul singur şi acela suntem toţi laolaltă.
• Cinicul este un om care gândeşte la nivelul animalului din sine. Cinicul, oricât de spiritual ar fi, rămâne un sub-om.
• Creaţia - a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună şi a le turna într-o formă care să îmbrace o viaţă ce se diferenţiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea - aceasta este puterea naturii şi a artistului.
• Geometria este ştiinţa care restaurează situaţia dinainte de creaţia lumii şi încearcă să umple "golul", renunţând la oficiile materiei.
• Inconştientul este partea genială din fiecare muritor.
• Învăţat e omul care nu termină niciodată de învăţat.
• Limba este intâiul mare poem al unui popor.
• Matematica este o limbă şi o ştiinţă.
• Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul.
• Melancolia este o reducţie la zero a capacităţii noastre înnăscute de a ne autoiluziona.
• Pentru cei mai mulţi oameni moartea este numai un pretext de dispariţie; pentru foarte puţini moartea ţine de textul vieţii, ca un punct pe "i".
• Realitatea e ruina unui basm.
• Eşti tânăr încă atâta timp cât admiri şi în măsura în care admiri.
• Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.
• Viaţa - o plimbare spre somn.
• În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine.
• Dintre toate lucrurile, timpul ne dă cel mai mult de cugetat.
• Lacul oglindeşte stelele pentru că vrea să fie cer.
• Iubind, ne-ncredinţăm că suntem.
• Clipa ce vine este, prin faptul doar că bate mai târziu, oarecum inferioară clipei antecedente.
• La o desăvârşită linişte şi mulţumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăşi.
• E foarte probabil că pentru Dumnezeu un om înseamnă mai mult decât o galaxie.
• Inteligenţa omenească nu e o misterioasă fabrică de adevăruri absolute. Ea este un factor important în sânul realităţii, un centru de activităţi spontane, un creator de ficţiuni, de mituri.
• Inimile de piatră se încălzesc, dacă le loveşte des, foarte des, ciocanul sorţii.
• Numai târându-te te poţi ridica.
• O vorbă de spirit, oricât de strălucitoare, îşi are şi ea mormântul. În urechile prostului.
• Nu eşti mândru când te gândeşti că zeii, obişnuiţi cu lumina şi veşnicia, dacă s-ar coborî pe pământ, n-ar putea suporta greul acestei vieţi, în vreme ce tu învingi şi năzuieşti spre culmi?