Pământul de sub tălpile ei

Citate de Pământul de sub tălpile ei, de la Wikicitat

Pământul de sub tălpile ei (1999) de Salman Rushdie.

• "Singurii oameni care percep întregul tablou sunt cei care ies afară din cadru."
  • Capitolul 2, "Melodii şi tăceri"

• "Între sine şi celălalt, între vizionar şi psihopat, între îndrăgostit şi dragostea lui, între supralume şi sublume, cade Umbra."
  • Capitolul 5, "Cântecul ţapului"

• "Concertul se terminase, lumea se împrăştia, dar eu rămăsesem înţepenit pe loc, făcînd fotografii. Pentru mine, lumea începuse să pârâie. Ormus şi Vina discutau înflăcărat cu muzicienii care-şi strângeau instrumentele şi strigau la maşinişti să fie atenţi la ceea ce fac. Îmi simţeam inima sfâşiată. În timp ce Ormus şi Vina trăncănau cu muzicienii, mâinile şi trupurile lor îşi vorbeau. Click, click. Voi doi, să ştiţi că vă văd! Click. Cucu, bau! Voi ştiţi ce fac eu? Mă lăsaţi să vă pândesc, asta faceţi, chiar dacă v-am prins în flagrant, în mica mea cutie nemţească a tuturor minunilor? Nu vă mai pasă, asta-i? Acum puteţi face totul pe faţă. Click. Şi cum rămâne cu mine, Vina? Şi eu am să cresc. El te-a aşteptat. De ce să nu mă aştepţi şi tu pe mine? Vreau şi eu să iau parte la numărul vostru."
  • Capitolul 6, "Dezorientări"

• "Dezorientarea înseamnă pierderea Orientului. Întrebaţi pe orice navigator: estul, orientul, este reperul în navigaţie. Pierde orientul şi ai să-ţi pierzi orientarea, certitudinile, să-ţi pierzi poate şi viaţa. Unde era steaua pe care ai urmat-o până la această iesle? Ce-i drept e drept. Orientul orienteaza. Aceasta e versiunea oficială. Aşa spune şi limba, şi cu limba n-ai voie să te iei în beţe."
  • Capitolul 6, "Dezorientări"

• "Moartea înseamnă mai mult decât dragostea, sau nu-i aşa. Arta înseamnă mai mult decât dragostea, sau nu-i aşa. Dragostea înseamnă mai mult decât moartea şi arta, sau nu. Acesta e subiectul. Acesta e subiectul. Acesta e."
  • Capitolul 7, "Mai mult decât iubirea"

• "Fericirea e însă altceva. Fericirea e umană şi nu divină, iar goana după fericire este ceea ce am putea numi dragoste. Această dragoste, dragostea pământeana, e un armistiţiu încheiat cu metamorfozele, un acord temporar de a nu-ţi schimba forma în timp ce te săruţi sau stai mână-n mână cu persoana iubită. Dragostea e un cearşaf de plajă aşternut peste nisipuri mişcătoare. Dragostea e o democraţie intimă, o învoială care stăruie asupra reînnoirilor, dar te poti pomeni exclus peste noapte, oricâtă majoritate de voturi ai avea. E fragilă, e precară, dar e tot ce putem avea fără sa ne vindem sufletele unui partid sau altuia. E ceea ce putem avea rămânînd liberi. La aşa ceva s-a gândit Vina Apsara când a vorbit despre iubire fără de încredere. Toate tratatele pot fi încălcate, toate promisiunile sfârşesc în minciună. Nu semna nimic, nu făgădui nimic. Procedeaza doar la o reconciliere provizorie, la o pace firavă. Dacă ai noroc, poate dura cinci zile; sau cincizeci de ani."
  • Capitolul 12, "Transformatorul"

• "Ea e genul de revoluţionară, nu de casnică. Ea va schimba lumea, nu scutecele."
  • Capitolul 12, "Transformatorul"

• "Vina are acum douăzeci şi şapte de ani şi a învăţat un lucru, anume că nimic nu rămâne neschimbat, nici măcar cinci minute - chiar şi numele tău. Aşa încât cererea aceasta pentru o zi fixă e ca un fel de născocire din cărţile cu poveşti, o învoială retro de pe vremea Cavalerilor Mesei Rotunde din Camelot. O înviere a dragostei cavalereşti. El îi cere să-şi ipotecheze viitorul, dar în viitor ea va fi din nou altcineva, se va mai schimba de douăsprezece ori, şi nimeni nu poate aştepta ca eul tău necunoscut din viitor să fie handicapat de greşelile şi făgăduinţele din tinereţe. E ca şi cum ai vinde luna de pe cer. Poţi s-o vinzi, dacă găseşti un cumpărător, dar numai un nebun s-ar aştepta să i-o şi livrezi. Fă-i nenorocita de promisiune, işi spune ea şi, după aceea, e caveat emptor. Cumpărătorul să-şi facă griji."
  • Capitolul 12, "Transformatorul"

• "Oamenii cu care împărtăşeşti o poveste: aceştia sunt cei care te pot părăsi când ai naufragiat, când te îneci. Aşa ne va părăsi Vina, într-o bună zi, pe amândoi."
  • Capitolul 13, "Pe insula plăcerilor"

• "Am mai fost pe aici.

  Iată un elicopter care se roteşte deasupra pământului plesnit. Iată femeia pe care o iubesc, strigându-mi prin uşa deschisa: Eu plec. Şi eu îi strig: Eu nu pot pleca. Ce? Du-te. Te bag în mă-ta. Ce? Adio, Speranţă.

  Aşa vorbesc oamenii când nu spun ceea ce gândesc.

  Eu plec. (Vino cu mine, te rog, am nevoie de tine, nu pot să cred că nu vii cu mine.). Eu nu pot pleca. (Iubita mea, n-aş vrea să te scap din ochi niciodată, dar, fir-ar să fie, tu dai întruna în mine, ştii? Vrei s-ăţi arăt vânătăile? Ei uite că acum, pentru prima oară, nu te pun pe tine pe primul plan. O să vin şi eu foarte curând, de astă dată poţi să mă aştepţi. Dacă mă vrei, aşteaptă-mă. Da, într-adevăr, e o încercare. Poate că e, într-adevăr.) Ce? (Ticălosule, crezi că-ţi merge să mă refuzi pe mine? Dumnezeule, Rai, nu te juca, nu acum, nu azi.) Pleacă! (Okay, nu ne jucăm. Te voi iubi pe vecie şi dincolo de ea. Dar e vorba de munca mea. O să vin după tine cât de repede pot. Pleacă. Sosesc şi eu într-o clipită. Te iubesc. Pleacă.)

  Te bag în mă-ta. (În primul rând eu n-am vrut să vii după mine în Mexic te bag în mă-ta şi tu ai venit te bag în mă-ta cred că asta dovedeşte ceva da dar eu te-am rănit eram înnebunită n-am avut dreptate te bag în mă-ta şi pe urmă tu m-ai ajutat te bag în mă-ta şi asta chiar că m-a răscolit te bag în mă-ta aşa că mi-am pus încrederea în tine chiar că mi-am pus încrederea în tine te bag în mă-ta pe urmă pământul s-a clătinat şi tu m-ai părăsit te bag în mă-ta te-ai dus să-ţi faci fotografiile tale puteam să şi mor puteam să fiu făcută ţăndări şi să mor dar tu aveai treaba ta de făcut te bag în mă-ta şi acuma nu vrei să vii cu mine te bag în mă-ta acum când mi-am dat şi eu în sfârşit seama că am nevoie de tine te bag în mă-ta că te vreau te bag în mă-ta că poate te iubesc te bag în mă-ta Rai te iubesc în mă-ta. Te iubesc.)

  Ce? (Ce???)

  Adio, Speranţă. (Adio pentru moment, netrebnicule, dar după asta nici că te mai las să-mi scapi. Data viitoare când o să ne întâlnim va fi începutul restului vieţilor noastre.)

  Ani de zile am repetat, în capul meu, noapre de noapte, dialogul acela strigat din uşa elicopterului şi acum cred că, într-adevăr, asta a însemnat. Poate că acel adio a fost de fapt începutul unui bună!, un salut de întâmpinare care n-avea să fie împlinit niciodată. Aşa sper. Aşa sper. Chiar dacă e o explicaţie care face pierderea şi mai grea şi durerea mai de neîndurat."

  • Capitolul 15, "Sub tălpile ei"

• "Fără să ştie, portarul Shetty e un ecou al lui Platon. Bătrânul filozof îl face pe Fedru să spună cam aşa ceva în primul discurs despre dragoste, din Banchetul: Zeii cinstesc zelul şi vitejia eroică puse în slujba dragostei. Dar Orfeu... a fost trimis înapoi de la Hades cu dorinţa neîndeplinită, arătându-i-se o fantomă a femeii... pentru că l-au socotit laş... (care) nu se încumetă sa moară de dragul iubirii, aşa cum a făcut Alcesta, ci născoceşte mijloace să intre în Hades fiind înca în viaţă."
  • Capitolul 16, "Vina Divina"

• "În toate poveştile Antichităţii, sub felurite chipuri, se ajunge la un punct în care zeii nu-şi mai împart vieţile cu muritorii, pur şi simplu mor, sau se ofilesc, sau se retrag. Ies din scenă şi ne lasă singuri, să ne bâlbâim replicile."
  • Capitolul 18, "Dies irae"