Epitafuri
Epitaful este o inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane.
Citate
[modificare]- Și noi am fost ca voi, și voi veți fi ca noi.
- Trecătorule, să nu-ți fie milă de soarta mea,
Dacă aș mai fi trăit, tu acum ai fi fost mort.
(Epitaf postum la Maximilien de Robespierre)
Reverse dulci scântei
Atotștiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-și scuture floarea.
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag.
Și pulbere țărână din tine se alege
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va rămânea.
Veronica Micle
4.08.1889
— Veronica Micle, Cimitirul Mănăstirii Văratec, județul Neamț
Cine vre strînge avere
Crească vită cu plăcere
Și să scoale diminiață
Eu așa am fost în viață
Aci se odihne batrîna
Stan Anuța Deloaie.
A trăit 78 de ani
A dormit la anu 1958
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi[sic] cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea.
