Epitafuri
Epitaful este o inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane.
Citate[modificare]
Autor necunoscut[modificare]
- Și noi am fost ca voi, și voi veți fi ca noi.
- Trecătorule, să nu-ți fie milă de soarta mea,
Dacă aș mai fi trăit, tu acum ai fi fost mort.
(Epitaf postum la Maximilien de Robespierre)
Mihai Eminescu[modificare]
Reverse dulci scântei
Atotștiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-și scuture floarea.
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag.
Veronica Micle[modificare]
Și pulbere țărână din tine se alege
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va rămânea.
Veronica Micle
4.08.1889
— Veronica Micle, Cimitirul Mănăstirii Văratec, județul Neamț
Cimitirul Vesel din Săpânța[modificare]
Cine vre strînge avere
Crească vită cu plăcere
Și să scoale diminiață
Eu așa am fost în viață
Aci se odihne batrîna
Stan Anuța Deloaie.
A trăit 78 de ani
A dormit la anu 1958
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi[sic] cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea.