Eugen Ionescu

Această pagină conține citate din Eugen Ionescu.

Ionescu (1993)

Eugen Ionescu - scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului.

Citate

• Nu este răspunsul cel care luminează, ci întrebarea.
• Toata lumea vrea să dirijeze pe toată lumea. Toată lumea se împotrivește să fie dirijată de toată lumea. Astfel se stabilește un echilibru cel puțin dinamic.
• Ideologiile ne separă. Visele și suferința ne apropie.

Prezent trecut, trecut prezent

• "Se poate face un circ cu purici. Puricii trebuie dresați, primul lucru care trebuie făcut este să se obțină ca puricii să nu mai sară. Cum se ajunge aici? Se pun puricii sub un pahar. Puricii încearcă să sară, se lovesc de sticlă, cad la loc. Dintr-un anumit moment, ei nu mai sar. Paharul poate fi ridicat. Și iată-i pe purici avansând încet, prostiți; ei pot fi împinși cu degetul, se poate sufla peste ei, nu mai sar."

Rinocerii

• "BERENGER: Se vede foarte bine că nu poți să-ți revii. Ei bine, da, era un rinocer. Un rinocer și gata. Gata, s-a dus... e departe de-acuma...
  

JEAN: Dar spune și tu, ce dracu! E nemaipomenit! Un rinocer alergând liber prin oraș: asta nu te surprinde deloc? Ar trebui interzis! (Berenger cască.) Pune mâna la gură când căști!
BERENGER: Mdeah... mdeah... Ar trebui interzis. E periculos, la asta nu m-am gândit. Nu-ți fie teamă, e departe acum, n-are ce să ne mai facă!
JEAN: Ar trebui să protestăm la primărie, la autoritățile municipale ! La ce sunt ele bune?
BERENGER (cască iar, dar duce repede mâna la gură): Pardon... Poate că o fi scăpat de la grădina zoologică!"

• "DOAMNA BOEUF: E soțul meu! E Boeuf, sărmanul meu Boeuf ce ți s-a-ntâmplat?
  

DAISY: Sunteți siguri?
DOAMNA BOEUF: El e, îl recunosc. (Rinocerul îi răspunde printr-un muget violent, dar tandru.)
DOMNUL PAPILLON: Ca să vezi! De data asta-l dau definitiv afară din serviciu.
DUDARD: Are asigurare?
BOTARD (aparte): Acuma am înțeles...
DAISY: Cum să mai plătească Asigurările într-un caz ca ăsta?"

• "Nu mai există decât ei. Nu mai există decât ei. Autoritățile au trecut de partea lor."
• "Ascultă, Daisy, putem face ceva. Vom avea copii, copiii noștri vor avea la rândul lor copii. Sigur, va trece ceva timp, dar noi doi putem regenera omenirea."
• "Ei sunt frumoși. M-am înșelat. Oh, cât de mult aș vrea să fiu ca ei. Poftim: eu n-am corn! Ce urâtă e o frunte plată! Mi-ar trebui un corn sau două, ca să-mi mai rafinez chipul și să-mi dispară ridurile. Dar uite că nu-mi crește nici unul. Iar mâinile-mi sunt fine. Oare mi se vor face vreodată zgrunțuroase? (își scoate haina, se descheie la cămașă și î?i contemplă pieptul în oglindă:) Am pielea flască. Ah! Acest trup lucios și păros! Ce mult aș vrea să am și eu așa o piele groasă și o culoare atât de magnifică precum acest verde întunecat. Să am și eu această nuditate decentă, cum e goliciunea lor! (Ascultă mugetele.) Cântările lor te farmecă, sunt puțin aspre, dar au un anume farmec! Dacă și eu aș putea face ca ei! (încearcă să-i imite.) Ahhh! Ahhh! NU, nu e așa! Să mai încerc o dată, mai tare! Ahh! Ahh! Brr! Nu, nu, nu, nu-i așa, e prea slab, prea lipsit de vigoare! Nu pot să mugesc. Pot doar să urlu. Ahh! Ahh! Brr! Numai că urletele nu se compară cu mugetul! Ah, ce răuvoitor am fost, și cârcotaș: ar fi trebuit să mă fac mai devreme ca ei și să-i urmez! Acuma-i prea târziu! Ei da, sunt un monstru. Un monstru! Doamne, niciodată nu voi fi rinocer niciodată, niciodată! Nu mă mai pot schimba. "Aș vrea, atât de mult aș vrea, dar nu pot Nu mai pot să mă privesc în oglindă. Mi-e rușine de mine."