Gabriel Liiceanu

Citate de Gabriel Liiceanu, de la Wikicitat
Salt la: navigare, căutare
Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu scriitor și filosof român

Despre limită[modificare]

  • Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber oricand.
  • Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă.
  • Comunismul este societatea care garantează prostia ca încremenire în proiect.
  • Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte.
  • Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care și‑au concesionat libertatea și cel care a preluat‑o pentru a se defini pe sine și pentru a‑i defini pe toți.
  • Frica este punctul de supremă concentrație a ființei mele dinaintea deznodămîntului nefast.

Ușa interzisă[modificare]

  • Creștinismul este primul umanism real: Evangheliile exclud programatic vio­lența și crima din economia faptei umane.
  • Depresia este insu­recția nevăzutului.
  • Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume.

Scrisori către fiul meu[modificare]

  • "Important este să ieși din cadența generației tale, să evadezi din plutonul în care te rânduiește vârsta și, așa cum până la 50 de ani cuviincios e să privești "în sus", către mai vârstnicii de deasupra ta, după 50, frumos e să arunci punți în urmă, să te uiți "în jos", lăsându-te iubit de cei mai tineri decât tine".
  • " Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a făcut".
  • "Spaima fără chip născută din remușcare este urma în suflet a relelor făcute de noi, cărora le-am pierdut socoteala".
  • "Frumusețea nu este un argument pentru realitatea lucrurilor. De aici greșeala celor care cred că așteptările, visele, planurile lor sunt prea frumoase pentru a nu putea să se împlinească".
  • "Ar trebui scrisă filozofia ego-centrismului, dar nu în sensul unei apologii a egoismului, ci a raportării la ceea ce rămâne mereu, la ceea ce se menține la Eu. Este evident că din tot ce trăiești îți rămâi la un moment dat tu insuți; faci bilanțul unei perioade și reziduul ultim este propriul tău eu".
  • "Prima condiție a realizării unui jurnal: curajul de a te confrunta pe tine, umilă singularitate, cu alte exemplare ale umanității. Curajul de a vorbi altor statui de pe un soclu al tău. Orice jurnal presupune curajul de a te înscrie la un concurs de umanitate".
  • "Câte ocazii ale vieții nu pierdem din cauza acestei necultivate încrederi în noi! Și din cauza asta viața devine o pradă a celor care, dotați doar cu tupeu, fac prost în locul nostru ceea ce noi știm că putem face bine".
  • "Acum când privesc în urma mea, nu cred că am trăit vreodată o bucurie mai pură și pornită dintr-o nehămeseală mai mare decât am trăit atunci când, la 14 ani, am intrat în lumea culturii pe poarta ei cea plină de măreție, fantezie și mister: lumea grecilor lui Homer".
  • "Important e că, până să aibă loc întâlnirea cu suferința și moartea, viața tinde să se așeze lin, în tihna plăcerii continue. Cel puțin acesta e țelul, proiectul, aspirația spontană a oricărei ființe vii".
  • "Cel mai greu lucru, când te apropii de un cuvânt, este să-l dezbraci de hainele de sens pe care cu o cochetărie inepuizabilă, el le-a multiplicat de-a lungul istoriei și folosirii sale....Cuvintele nu se lasă ușor dezbrăcate. Le-am întâlnit de prea multe ori așa cum le folosim noi, purtând adică hainele ultimului lor sens....De-abia atunci când facem istoria costumației lor, putem spune că știm limba, putem spune că înțalegem ființa cuvântului în toată amploarea și frumuseșea ei. Mai mult, de-abia atunci începem să gândim în limba aceea".