Lucian Blaga

Citate de Lucian Blaga, de la Wikicitat
Salt la: navigare, căutare
Timbru cu Lucian Blaga (Republica Moldova)

Lucian Blaga - poet, filosof român

  • Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire, dar, te rog, oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!
  • Nu este un semn de autentic curaj în viață , când pentru a te pregăti pentru situații cari cer curaj, înveți din vreme să te duelezi. ("Din duhul eresului")
  • Absolutul este punctul indiferent al tuturor polurilor, dincolo de existență și inexistență, dincolo de real și ireal.
  • Amintirea e o seră a fericirilor trecute.
  • Copilăria este inima tuturor vârstelor.
  • Orice dogmă este o idee virtualmente înarmată cu toate mijloacele terorii.
  • Orice dogmă reprezintă pentru posibilitățile logice ale intelectului unam o antinomie (Dumnezeu e Unul si în același timp e Trei), dar orice dogmă mai cuprinde, prin înșiși termenii ce-i întrebuințează (Dumnezeu e o Ființă în trei Persoane), și o indicație precisă că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere. În lumina acestui mediu postulat, antinomia cuprinsă în dogmă se schimbă, luând o înfățișare "de dincolo" care ne face să-i atribuim un înțeles, deși înțelesul ne scapă în întregime.(Trilogia Cunoașterii - Eonul Dogmatic)
  • Minciuna este vacanța adevărului.
  • Satan nu este ateist, el este antiteist pentru că crede în existența lui Dumnezeu, dar luptă împotriva Lui.
  • Moartea este umbra care dă plasticitate vieții.
  • E din neamul mare al licuricilor - omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește.
  • Paradoxul - strigătul imposibil pe care îl scoate inefabilul când îl împingi până la paroxism.
  • Poetul. Donator de sânge la spitalul cuvintelor.
  • Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut.(Către Cititori)
  • Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.
  • Tehnica reprezintă fantezia realității.
  • Cine nu cade nu se poate înălța.
  • Fanatismul strică chiar și celei mai bogate inteligențe.
  • Nu numai o mare durere îți poate tulbura fericirea, ci și o altă fericire.
  • E poate ca o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât e, de fapt; pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtă spre mai bine.
  • De unde-și are raiul lumina? Știu: îl lumineaza iadul cu flăcările lui!
  • Este suficient ca, din când în când, câte un om genial să moară nebun ca, pentru câtva timp, normalitatea să nu mai fie deloc cotată la bursă.
  • A admira un gânditor nu înseamă a-i accepta și ideile ca atare.
  • Viața ne învață să cultivăm uitarea, ca o măsură de consolare a ființei.
  • De câte ori o putere nouă țâșnește în noi, ni se tulbură sufletul ca apa unei fântâni în care s-a desfundat un izvor nou.
  • Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele.
  • După ce am descoperit că viața nu are nici un sens, nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens.
  • Faptul că orice viață de pe pământ se termină prin moarte, nu dovedește că moartea este scopul vieții.
  • A citi memorii înseamnă a face o baie de cenușă. Și este un bun exercițiu de autoincinerare.
  • Masca pe care unii oameni și-o pun poate fi mai esențială și mai adecvată ființei decât fața pe care o au.
  • Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfățisare mai organică. S-ar zice aproape că pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi.
  • Un om nehotărât ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adică în situația de a vedea că este într-adevăr o ființă liberă. Un om hotarât este lipsit de acest neajuns.
  • Cea mai copleșitoare forță majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânși să lucrăm este propria noastră conștiință.
  • Adversarul care îți este o obsesie a devenit o parte din tine.
  • Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți.
  • A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care și le pun copiii.
  • Filosofice sunt acele gândiri care întemeiază oameni.
  • Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.
  • Un simbol își are evidența sa. Un simbol care are nevoie de argumente nu e valabil.
  • Nimic nu e așa de tare ca trecutul. Pe acela nimeni și nimic nu-l poate schimba.
  • Orice om - singur - e așa de puțin, că nici nu-i poți zice om. Abia toți oamenii împreună fac un singur om. Oamenii nici nu sunt; este unul singur și acela suntem toți laolaltă.
  • Cinicul este un om care gândește la nivelul animalului din sine. Cinicul, oricât de spiritual ar fi, rămâne un sub-om.
  • Creația - a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună și a le turna într-o formă care să îmbrace o viață ce se diferențiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea - aceasta este puterea naturii și a artistului.
  • Geometria este știința care restaurează situația dinainte de creația lumii și încearcă să umple "golul", renunțând la oficiile materiei.
  • Inconștientul este partea genială din fiecare muritor.
  • Învățat e omul care nu termină niciodată de învățat.
  • Limba este intâiul mare poem al unui popor.
  • Matematica este o limbă și o știință.
  • Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul.
  • Melancolia este o reducție la zero a capacității noastre înnăscute de a ne autoiluziona.
  • Pentru cei mai mulți oameni moartea este numai un pretext de dispariție; pentru foarte puțini moartea ține de textul vieții, ca un punct pe "i".
  • Realitatea e ruina unui basm.
  • Ești tânăr încă atâta timp cât admiri și în măsura în care admiri.
  • Valul este dorul mării de a săruta țărmul.
  • Viața - o plimbare spre somn.
  • În mine se mai vorbește și azi despre tine.
  • Dintre toate lucrurile, timpul ne dă cel mai mult de cugetat.
  • Lacul oglindește stelele pentru că vrea să fie cer.
  • Iubind, ne-ncredințăm că suntem.
  • Clipa ce vine este, prin faptul doar că bate mai târziu, oarecum inferioară clipei antecedente.
  • La o desăvârșită liniște și mulțumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăși.
  • E foarte probabil că pentru Dumnezeu un om înseamnă mai mult decât o galaxie.
  • Inteligența omenească nu e o misterioasă fabrică de adevăruri absolute. Ea este un factor important în sânul realității, un centru de activități spontane, un creator de ficțiuni, de mituri.
  • Inimile de piatră se încălzesc, dacă le lovește des, foarte des, ciocanul sorții.
  • Numai târându-te te poți ridica.
  • O vorbă de spirit, oricât de strălucitoare, își are și ea mormântul. În urechile prostului.
  • Nu ești mândru când te gândești că zeii, obișnuiți cu lumina și veșnicia, dacă s-ar coborî pe pământ, n-ar putea suporta greul acestei vieți, în vreme ce tu învingi și năzuiești spre culmi?
  • Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zece pan. E orb și e bătrân. Pleoapele-i sunt cremene, Zadarnic cearca-a mai clipi, căci ochii-i s-au închis ca melcii peste iarna.