Mircea Cărtărescu

Citate de Mircea Cărtărescu, de la Wikicitat
Jump to navigation Jump to search

Mircea Cărtărescu - scriitor român

  • "Tâmpenia și vulgaritatea lor mă revoltau, fără să-mi dau seama că era doar stilul vremii și că, dincolo de puțoismele lor alintate, nu erau decât puștii eterni, amorfi și răvășiți de diluviul hormonal, din care aveau să iasă pe bandă rulantă inginerii, economiștii și șoferii de autocisterne, toți serioși și responsabili, de mai târziu. Pe când din mine n-avea să iasă nimic, deși mă imaginam produsul final și absolut al umanității. Eu eram omul spiritului, ei oamenii cărnii, eu cel care citea și care avea să scrie textul ce va substitui lumea, ei cei care, fericiți și cretini, viețuiau ca niște plante. Ce mă chinuia cel mai tare era că, deși opoziția pe care-o hotărâsem între mine și ei era totală, violentă și impermeabilă, nu eram totuși în stare să-i disprețuiesc, și zâmbetul de superioritate cu care-i înfruntam îmi ieșea mereu strâmb, căci nevoia de dragoste și de căldură animală nu se lasă inhibată, îmi martiriza corpul și-mi răscolea subteranele minții." (Travesti)
  • Câțiva centimetri, câțiva ani, câteva mii de lei în plus, câteva cărți citite în plus, mă rog, lucruri de felul ăsta despart oamenii. (Nostalgia)
  • Lucru inexplicabil, ca tot ce este firesc. (Nostalgia)
  • Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat… Nici nu știa că exiști când și le-a făcut, iar faptul că ai pierdut momente atât de prețioase din viața ei, că a risipit atâta emoție pentru altcineva decât pentru tine, este de neînțeles, de netrăit. (Nostalgia)
  • Nu îi puteam opune decât spaima mea oarbă de-a nu o pierde. Pentru mine Gina era cu mult mai mult decât o prietenă, era o ființă cu neputință de suportat, un drog mult prea tare și pe care totuși trebuia să-l am. Știam că mai curând sau mai târziu totul avea să eșueze, că Gina avea să mă părăsească. (Nostalgia)
  • Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. Psihicul meu mergea spre ruina… (Nostalgia)
  • Mai târziu m-am gândit că, dacă aș fi avut atunci o cât de mică experiență amoroasă, Gina ar fi fost chiar de atunci a mea și, poate (poate!) ar fi rămas a mea pentru totdeauna. (Nostalgia)
  • Teama de-a nu o pierde era mai puternică decât propriile mele obișnuințe, decât însăși nevoia de a-mi păstra personalitatea. (Nostalgia)
  • Știam că nu e nimic de sperat, că ea este o femeie și că de aceea n-am s-o pot înțelege niciodată. (Nostalgia)
  • Care e deosebirea dintre înțelepciunea care nu scrie și inteligența care umple biblioteci pentru sau contra înțelepciunii? Chiar dacă n-a lăsat cărți, Isus, să nu uităm, a trăit pe o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut să fie indexul acelei cărți și încununarea ei. (Pururi tânăr înfășurat în pixeli)