Hortensia Papadat-Bengescu

Această pagină conține citate din Hortensia Papadat-Bengescu.

Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, Ivești, Galați, România – d. 5 martie 1955, București, România) a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică.

Citate

Fecioarele despletite (1926)

• "Cu toate că orașele sunt numai niște moșoroaie de furnici, ele au o putere proprie, care combate şi învinge toate legile firei, afară de moarte, atâta şi le însușește şi atâta le preface."
• "O inerție, îmboldită de nevoia acţiunei; o mișcare lovită mereu de inerție. Ceva nepipăit, care oprește a da scopurilor viață deplină. Ceva care trebuie să fie dureros vieții vii, gândi Mini, ca şi cum însăși viața i s-ar fi plâns că atâți oameni s-au sustras de la înfăptuirea ei şi au creat pe lume suferința lucrului neizbăvit."

Concert din muzică de Bach (1927)

• "Firește că nu-i da morții înțelesul adevărat; nu credea nici un moment în chip sincer că el, Maxenţiu, ar putea muri. Nu era conștient de gravitate. Era un ofticos, dar un ofticos destinat să trăiască, cu rușinea lui, interminabil!"
• "Sub mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se reconstituia însuși zborul fin de aripi; erau fluturi de vară fără trup, numai cu azur pe fibre de mătasă; apoi se dizolvau şi plutea numai ideea abstractă."