Pitagora

Citate de Pitagora, de la Wikicitat
Salt la: navigare, căutare

Pitagora a fost un filozof grec.

Citate[modificare]

  • Păstrează-ți barba: barba vine bine pe obrazul bărbatului, tot așa cum măciuca stă bine în mâinile lui Hercule.
  • Să nu dai legi unui popor care nu mai socotește pe degete; știe prea multe, e deja pervertit.
  • Magistratule! Să nu dai voie caprelor să se apropie de măslini și nici femeilor să intre în adunările publice.
  • Nu trebuie să vă temeți de moarte; ea nu e altceva decât un scurt popas.
  • Fă-te mai bine conducător de măgari, decât magistrat la un popor lipsit de învățătură.
  • Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari națiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speța umană ce se cheamă "popor".
  • Agricultor și tată! Nu înhăma la plug un cerb și o broască.
  • Scrie puțin. Întreaga viață a unui înțelept nu e de ajuns ca să poți scrie atâtea foi câte poate citi un om într-o zi.
  • Părăsește-ți nevasta dacă nu poți trăi cu ea; dar nu te despărți de ea ca să iei o alta. Înțeleptul nu-și schimbă femeia.
  • Nu disprețui poporul evreu pentru că se închină unui măgar; sunt oare mai înțelepte națiunile care idolatrizează un om?
  • Nu te aștepta să ți se mulțumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.
  • Mișcându-se, planetele cântă. Noi, care suntem încă de la naștere adânciți în această muzică planetară, nu o auzim, dar dacă ea ar înceta, am ști ce e cu adevărat liniștea.
  • Nu te însura cu fiica unui om mai bogat decât tatăl tău.
  • Nu încerca să vindeci un popor mare și corupt: cangrena nu se poate vindeca.
  • Îndepărtați-vă cu respect de omul care chibzuiește. Gândirea e un lucru sfânt.
  • Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepsește-l, fără să îl înjosești.
  • Tânără fată, înzestrată cu frumusețe! Întreabă harnica albină dacă florile slujesc și la altceva decât la făcutul buchetelor.
  • Nu te feri să plângi. Licoarea din cupa vieții ar fi prea dulce și searbădă, dacă nu ar fi amestecată cu câteva lacrimi amare.
  • Poporul e precum cărbunii încinși sau negri: să nu-l atingi decât cu vătraiul sau cu legi aspre: altfel te frigi sau te murdărești.
  • Magistrați! Precum în Sparta, la intrarea în tribunale: ridicați un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul și copii.