Sari la conținut

Mihai I al României

Citate de Mihai I al României, de la Wikicitat
(Redirecționat de la Regele Mihai)
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre:
Mihai I

Despre economie și societate[modificare]

  • Ne vom lupta pentru ca, după 43 de ani de întunecare, țara noastră să-și recapete zâmbetul încrederii în viitor. [1]
  • Cei care au îndurat nedreptăți, se ridică și merg. Aceeași rugăciune o înălțăm pentru Patria noastră, pentru familiile și viitorul vostru. [2]
  • În general, reproșul nu este o cale de înțelegere cu oamenii, dacă, bineînțeles, vrei să rămâi mereu alături de ei. [3]
  • Între oameni nu deosebirile sunt semnificative, ci elementele comune. [4]
  • Vremurile de acum [1992] sunt grele și neprielnice pentru fireasca dorință de afirmare a omului la începutul vieții. [5]
  • O economie de piață nu este un țel în sine, ci o metodă de consolidare a democrației. [6]
  • Omul trebuie să aibă grijă de el însuși, dar asta cere timp, iar munca ia tot timpul. [7]
  • Răul este mai întâi moral și numai după aceea material. [8]
  • Va trebui să respectăm mai întâi principiile morale elementare. După aceea vom vorbi și despre existența unei doctrine politice sau alta. [9]
  • Redresare economică și politică a țării, nu mai spun morală. [10]
  • Nu este deloc prea devreme că în fine se recunosc anumite lucruri, din trecut, bineînțeles, dar care au un impact moral oricând în lumea asta. Așa și trebuie să fie.
  • Și alții mi-au spus că niciodată nu se vede zâmbetul meu și că trebuie să fiu cumva mai... dar aproape toate lucrurile care s-au întâmplat în timpul absenței mele din țară m-au marcat.
  • Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. [11]
  • E bună întrebarea într-un fel, românii sunt totuși români, sunt ai mei, e țara mea ... Eu în sinea mea, în sufletul meu, am România. [12]
  • Mi-am dat seama că această poluare mentală, ce a durat 50 de ani, a stricat foarte mult România pe care o cunoșteam. Eu unul am fost primit, pe oriunde am umblat, cu foarte multă căldură, dar lucrurile au evoluat rău. A rămas mentalitatea sovietică ce spune că totul trebuie să fie politică… Totul.[13]
  • Există o vorbă englezească: „Nu spun nimic, dar gândesc mult”, iar eu stau și mă gândesc foarte mult. [14]
  • Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.[15]
  • Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. [16]
  • Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. [17]
  • Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. [18]

Despre politică[modificare]

  • După felul cum îți alegi mijloacele, vezi cât de curat este scopul. [19]
  • Firi pătimașe, agitate, care în loc sa slujească o idee, vor să se salveze prin ea. [20]
  • Noi n-am avut cu Germania nazistă nici o cauză comună în al doilea război mondial. [21]
  • Hitler avea și despre noi românii, o opinie mizerabilă. [22]
  • „S-a insinuat uneori că l-am îndepărtat pe Antonescu de la putere din motive dictate de o animozitate pe care i-o purtam. Este un neadevăr flagrant. Niciodată nu voi putea uita noblețea uneia dintre primele măsuri luate de Mareșal după venirea sa la conducerea Statului, și anume invitarea mamei mele de a reveni în Țară din exilul ei. Este drept că l-am considerat pe Antonescu ca foarte sever și, uneori, orgolios, dar niciodată nu i-am pus la îndoială calitatea de bun român. Am fost într-adevăr spionat de agenții săi, iar colaboratorii lui aveau prea puțin respect pentru drepturile constituționale ale românilor, dar un monarh constituțional nu poate fi influențat de interesele sale personale, nici nu poate asista cu pasivitate la tragica prăbușire a patriei sale, doar pentru că însuși conducătorul armatei considera aceasta o problemă legată de „onoarea” sa personală. [23] Monarhul Constituțional reprezintă pe toți românii și le apără interesele. În fața unor asemenea responsabilități, considerentele de ordin personal nu contează.
Este totuși necesar ca personalitatea lui Ion Antonescu să fie reconsiderată cu mare atenție și este dincolo de orice îndoială faptul că parodia de proces ce i-a fost intentat nu are nimic de-a face cu ideea de justiție. Comportarea demnă a lui Antonescu merită admirația românilor. Iuliu Maniu l-a caracterizat pe Mareșal drept „adversar, nu dușman”. Și Antonescu a rămas până în ultima clipă Român credincios. Condamnarea sa la moarte reprezenta o capcană și pentru mine: dacă aș fi consimțit să-l grațiez, aș fi fost înfierat „nazist”; dacă, însă, i-aș fi refuzat grațierea, aș fi fost considerat lipsit de „patriotism”. Mareșalul a înțeles bine această dilemă și de aceea a refuzat să facă cerere de grațiere.” [24]
  • La toți de față și viitori, sănătate! Deschideți-vă ochii și mințile! Luați seamă cu toată seriozitatea încotro merge Țara! [25]
  • Sistemul se baza pe compromiterea oamenilor, nu numai forțându-i să participe la farsa gigantică a cultului personalității, dar forțând un popor întreg să fie martor la acest proces de degradare națională. [26]
  • Cu adevărat puternică a fost frica oamenilor. [27]
  • Oameni care nu au schimbat nimic din proprie inițiativă. [28]
  • Nouă ne lipsesc legi simple. [29]
  • Forțele răului au izbutit să tragă lupta în subteran. [30]
  • Am observat că nu întotdeauna liniștea e bună. [31] Oamenii o vor fie când nu trebuie, fie împotriva intereselor altora. [32]
  • Prostia face mai mult rău decât orice conspirație.
  • Democrația nu e un sistem de guvernare, ci un mod de a trăi. [33]
  • Politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului. [34]
  • Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! [35]
  • A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. [36]
  • Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. [37]

Despre monarhie[modificare]

  • Valoarea regalității stă deasupra alternativelor politice și a sistemelor de guvernare. Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea și tradițiile [poporului român].
  • Suntem și noi oameni ca oricare alții, însă rolul nostru ne impune anumite responsabilități. Avem o datorie de îndeplinit, și asta înainte de toate.
  • Prin unica ei raportare la națiune, Coroana rămâne fântâna mândriei, a încrederii și a iubirii. Ea ocrotește și întruchipează ființa națională. Ea este o punte de legătură între comunități, între credințe, între cetățean și aproapele lui. [38]
  • Atacurile împotriva monarhiei și împotriva mea dovedesc că actualii conducători ai țării nu sunt siguri pe poziția lor. Ei știu mai bine decât toți că republica a fost instalată fără să se consulte părerea poporului. Acum vor s-o consulte, dar pentru a o determina să legitimeze vechea fraudă. Când regii Olandei sau Norvegiei și-au părăsit țara din pricina nemților, au consultat poporul când s-au întors în țară? Ce să-l întrebe? Dacă între timp s-a obișnuit cu stăpânirea lui Hitler? Românii ar trebui să fie întrebați în acești termeni: VREȚI VOI să rămâneți cu o formă de guvernământ pe care v-au dat-o rușii în 1947? [39]
  • Văd că se vorbește acum despre tradiții republicane. Tradiții republicane la noi în țară? Astea sunt glume de foarte prost gust. Cei care cunosc istoria românilor, și majoritatea, din păcate, trebuie să o învețe din nou, știu că țara românească de la Burebista și Decebal până la 30 decembrie 1947 a fost o monarhie. Noi nu am avut decât voievozi, domnitori și regi. [40]
  • Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre. [41]
  • Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie. [42]

Note[modificare]

  1. p. 261 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  2. p. 344 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  3. p. 200 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  4. p. 204 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  5. p. 310 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  6. p. 258 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  7. p. 284 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  8. p. 60 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  9. p. 220 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  10. p. 223 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  11. Discursul în Parlament (2011).
  12. La întrebarea unui reporter cum de mai poate iubi poporul român după câte a pătimit și cum de s-a întors iubind acest popor.
  13. Despre comunism, din Ultimul Rege. 96 de ani în 96 de momente.
  14. Despre personalitatea sa taciturnă, din Ultimul Rege. 96 de ani în 96 de momente.
  15. Discursul în Parlament (2011)
  16. Discursul în Parlament (2011)
  17. Discursul în Parlament (2011)
  18. Discursul în Parlament (2011)
  19. Despre legionari, p. 24 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  20. Despre legionari, p. 24 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  21. p. 228 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  22. p. 127 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  23. Alianța României cu Germania nazistă nu se baza pe un document scris.
  24. Comunicat de presă publicat în revista „22” în ziua de 20 august 1990.
  25. p. 233 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  26. p. 254 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  27. Despre viața în regimul totalitar comunist, p. 232 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  28. p. 62 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  29. p. 209 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  30. p. 216 în „Convorbiri” și „Noi convorbiri” (1992).
  31. Referindu-se la sloganul electoral „Pentru liniștea noastră” din anii '90.
  32. Convorbiri cu Mihai I al României
  33. Ultimul Rege. 96 de ani în 96 de momente.
  34. Discursul în Parlament (2011)
  35. Discursul în Parlament (2011)
  36. Discursul în Parlament (2011)
  37. Discursul în Parlament (2011)
  38. Mesajul din 8 noiembrie 2015.
  39. Convorbiri cu Mihai I al României
  40. Ultimul Rege. 96 de ani în 96 de momente.
  41. Discursul în Parlament (2011)
  42. Discursul în Parlament (2011)

Bibliografie[modificare]

  • „Convorbiri cu Mihai I al României”, volum editat de Mircea Ciobanu, editura Humanitas (prima ediție din 1992, precum și alte ediții)
  • „Noi Convorbiri cu Mihai I al României”, volum editat de Mircea Ciobanu, editura Humanitas (prima ediție din 1992, precum și alte ediții)
  • Discursul Regelui în Parlament din 25 octombrie 2011. [1]
  • Documentar recorder, „Ultimul Rege. 96 de ani în 96 de momente”. [2]