Louis Lavelle

Citate de Louis Lavelle, de la Wikicitat
Jump to navigation Jump to search

Louis Lavelle - filozof francez.

Fără sursă[modificare]

  • Cuvântul oamenilor este la jumătatea drumului dintre muțenia animalelor și liniștea zeilor.
  • Trecutul este intervalul care separă percepția de amintire.
  • Plăcerea creează între noi și lume o stare de armonie unde conștiința tinde a se desființa.
  • Sunt toți oamenii într-un om, cu ce-i mai bun și cu ce-i mai rău.
  • Fiecare om se inventează el însuși. Dar este invenția căreia nu-i cunoaște termenii.
  • Pentru a fi capabil să te dăruiești de sine, trebuie să fi avut posesia de sine în această solitudine dureroasă, fără de care nimic nu este al nostru și nu avem nimic a dărui.
  • Nu poate exista adevărata prietenie decât între cei care cred, mai întâi, în aceleași valori.
  • Viața spirituală începe odată cu momentul în care descoperim că toată realitatea actelor noastre rezidă în gândirea care le produce.
  • În solitudine trebuie acționat ca și cum am fi văzuți de lumea întreagă și când am fi văzuți astfel, să acționăm ca și când am fi singuri.
  • Liniștea este un omagiu pe care cuvântul îl aduce spiritului.
  • Cel mai mare bine pe care-l facem altor oameni nu este de a le comunica bogăția noastră, ci de a le-o revela pe a lor.
  • Cuvântul oamenilor este la jumătatea drumului dintre muțenia animalelor și liniștea zeilor.
  • Trecutul este intervalul care separă percepția de amintire.
  • Plăcerea creează între noi și lume o stare de armonie unde conștiința tinde a se desființa.
  • Sunt toți oamenii într-un om, cu ce-i mai bun și cu ce-i mai rău.
  • Fiecare om se inventează el însuși. Dar este invenția căreia nu-i cunoaște termenii.
  • Pentru a fi capabil să te dăruiești de sine, trebuie să fi avut posesia de sine în această solitudine dureroasă, fără de care nimic nu este al nostru și nu avem nimic a dărui.
  • Nu poate exista adevărata prietenie decât între cei care cred, mai întâi, în aceleași valori.
  • Viața spirituală începe odată cu momentul în care descoperim că toată realitatea actelor noastre rezidă în gândirea care le produce.
  • În solitudine trebuie acționat ca și cum am fi văzuți de lumea întreagă și când am fi văzuți astfel, să acționăm ca și când am fi singuri.
  • Liniștea este un omagiu pe care cuvântul îl aduce spiritului.
  • Cel mai mare bine pe care-l facem altor oameni nu este de a le comunica bogăția noastră, ci de a le-o revela pe a lor.