O scrisoare pierdută
Aspect
O scrisoare pierdută (1884) de Ion Luca Caragiale (1852 - 1912).
Actul I
[modificare]- Unul... unul care suge săngele poporului... Eu sug săngele poporului!..
- Tipătescu
Actul II
[modificare]- Toate bune și frumoase cum le tălmăcești d-ta, neică Zahario, dar noĕ... noĕ ni e frică de trădare...
- Farfuridi
Actul III
[modificare]- (ridicăndu-se in capul băncii). Cum, domnule prezident? De unde pănă unde 64 chestie arzĕtoare la ordinea zilei? Dacă nu mĕ ’nșel, imi pare că suntem in anul de grație 1883... Ce are a face?... Chemați pe onorabilul orator la cestiune...
- Cațavencu
- Dați-mi voe! Termin indată! mai am douĕ vorbe de zis. (sgomotul tace) Eată dar opinia mea. (in supremă luptă cu oboseala care-l birue) Din douĕ una, dați-mi voe: ori să se revizuească, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuească: primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume in punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți eși... Am zis.
- Farfuridi
Actul IV
[modificare]- O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin,—nu spuiu ține... persoană insemnată.
- Dandanache
- (foarte amețit, impleticindu-se’n limbă, dar tot ingrășăndu-și silabele). Fraților! (toți se ’ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, eată visul nostru realizat! Ce eram acum cătva timp inainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: eri obscuritate, azi lumină! eri bigotismul, azi liber-pansismul! eri intristarea, azi veselia!... Eată avantajele progresului! eată binefacerile unui sistem constituțional!
- Cațavencu